Valorificarea și Protecția Resurselor de Apă

INTRODUCERE Unicitatea planetei Pământ este marcată de prezenţa apei într-o proporţie însemnată, ce-i dă un aspect deosebit în raport cu alte corpuri cereşti similare şi i-a conferit denumirea de „planeta albastră” a sistemului solar. Condiţiile de geneză şi, mai ales, de evoluţia ulterioară a planetei au permis într-o anumită etapă separarea apei, care în prezent formează una din geosferele externe ale acesteia şi reprezintă una din componentele esenţiale ale ecosistemului Pământ. Toată lumea ştiinţifică este de acord că apa prin proprietăţile sale fizico-chimice alături de celelalte componente ale sistemului Pământ, a întrunit toate condiţiile necesare apariţiei vieţii, a cărei evoluţie a determinat formarea de structuri şi în care organizarea a fost şi este din ce în ce mai complexă. Dezvoltarea vieţii în faza incipientă nu putea să nu introducă condiţii şi asupra sistemului Pământ şi acestea s-au tradus la nivelul atmosferei, prin apariţia oxigenului, care a permis extinderea vieţii şi pe uscat, astfel încât aceasta formează un înveliş continuu numit biosferă. Încadrată geosferelor externe ale Pământului, biosfera s-a format la interfaţa dintre acestea şi geosferele interne, viaţa fiind prezentă atât în partea superficială a litosferei, cât şi în aer şi apă. Partea solidă a Pământului, cu geosferele sale interne, asigură vieţii resurse energetice substanţiale prin bogăţia elementelor chimice cuprinse în structuri minerale complexe. Partea fluidă, o constituie geosferele externe ale Pământului, şi reprezintă mediul de dezvoltare a elementelor de legătură şi intră în structura materiei vii. Însă aceste separări trebuie privite nuanţat pentru că ele au fost percepute de ştiinţa umană în diverse etape de evoluţie a ei. Limita dintre solid şi fluid este percepută cotidian, adică în fiecare moment al vieţii umane, însă trebuie înţeles că sistemul Pământ a evoluat şi evoluează într-un timp mult mai îndelungat. Dacă la scara vieţii această separare pare clară, ştiinţa a dovedit că interiorul Pământului, adică partea solidă, a avut şi are o dinamica intensă care o menţine ca o planetă vie. Prin urmare interiorul Pământului are un comportament fluid, care, însă se derulează la o scară a timpului infinit mai mare decât cea umană. De aceea mulţi autori apreciază interiorul Pământului ca un cvasisolid care reacţionează lent la imensele forţe care se nasc pentru menţinerea echilibrului planetei. Prin urmare planeta Pământ constituie un sistem al cărui echilibru labil constituie esenţa vieţii. Însă menţinerea echilibrului planetei mai depinde şi de factorii cosmici care pot modifica uneori substanţial echilibrul climatic. De altfel în îndelungata evoluţie a Pământului mai ales în ultimii 550 mil. ani au fost evidenţiate mai multe momente de modificare globală a echilibrului sistemului. Astfel, o simplă modificare a înclinării axei Pământului introduce schimbări climatice globale ce se pot manifesta prin scăderea substanţială a temperaturii şi instalarea unei perioade glaciare în una din emisferele Pământului. Din exterior pot apare şi alte şi alte pericole cum ar fi impactul cu corpuri cosmice de mari dimensiuni. De asemenea, traversarea de către sistemul solar în drumul său circumgalactic a unor centuri cu radiaţii intense, pot influenţa substanţial viaţa pe Pământ. Însă aceste evenimente, cel puţin deocamdată, sunt greu de previzibile şi poate imposibil de contracarat. Prin urmare, există o multitudine de factori naturali care influenţează actualului echilibru al hidrosferei şi a mediului de viaţă, în general, pe planeta Pământ. Omenirea deşi nu domină numeric alte specii ale Pământului, are nevoie de resurse din ce în ce mai mari de la cele energetice şi materii prime minerale, până la cele alimentare dintre care cel esenţial îl constituie apa. Deşi aparent resursele de apă ale Pământului ar fi suficiente, lucrurile sunt departe de a sta aşa, pentru că cele consumabile pentru om sunt într-o mică proporţie. Valorificarea şi protecţia resurselor de apă sunt noţiuni ce fac parte dintr-un concept mai larg numit gospodărirea apelor. Valorificarea apei cuprinde: asigurarea necesarului de apă a omului şi activităţilor umane (industrie, agricultură), asigurarea necesarului de apă a faunei şi florei, utilizarea potenţialului energetic al apei, potenţialul de transport. Protecţia apelor cuprinde totalitatea măsurilor care să asigure menţinerea calitativă a apelor atât pentru consum cât şi la mediul de viaţă. Tot în această categorie trebuie cuprinse şi măsurile de diminuare şi combatere a efectelor dăunătoare a apelor cum ar fi: inundaţiile, eroziuni ale taluzului, eroziuni ale albiilor şi torenţilor, menţinerea stabilităţii versanţilor. Un alt aspect ce trebuie avut in vedere este menţinerea regimului natural de curgere a apelor mai ales în cazul celor subterane. De exemplu o creştere a nivelului apelor subterane efectele sunt dintre cele mai diverse: mineralizarea in exces a solului şi argilizarea acestuia, tasări mari ale unor suprafeţe în cazul prezenţei depozitelor de loess, afectarea construcţiilor prin inundarea subsolurilor şi deteriorarea terenului de fundare, etc. Problemele valorificării resurselor de apă, mai ales in scopuri potabile sunt complexe datorită răspândirii lor inegale. Pentru aceste folosinţe sunt utilizate ape dulci, care sunt înglobate în ape de suprafaţă (râuri, fluvii, lacuri) şi în ape subterane. În primul caz volumul acestora depinde de condiţiile climatice şi conformaţia reliefului, însă datorită conţinutului de suspensii solide şi încărcăturii cu materii organice necesită tehnologii de filtrare şi tratare speciale. În cel de-al doilea caz condiţiile geologice şi tectonice sunt hotărâtoare pentru acumularea apelor subterane trebuie îndeplinite mai multe condiţii: existenţa unei roci magazin cu un anumit grad de permeabilitate dată de pori sau o reţea de fisuri, existenţa uneia sau mai multor frontiere de alimentare şi refacere a rezervelor, asigurarea etanşeităţii bazinului fie prin natura rocii, fie prin existenţa unei cumpene hidrogeologice (creste ale suprafeţei apei subterane ce separă bazinele de acumulare).