Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Acest subiect necesita abordarea a cel puțin 2 aspecte:

1. Formarea poporului român și al limbii române (etnogeneza)

2. Modul în care a fost tratată de-a lungul timpului problema românității in viziunea istoricilor

ETNOGENEZA a avut mai multe etape:

1. Procesul de sinteză: romanizarea

2. Asimilarea migratorilor de către autohtonii daco-romani

țRomanizarea!

- Proces istoric complex prin care o populație neromană preia importante elemente de

Civilizație romană și își însușește limba latina

- Condițiile romanizarii :

- Existența unei populații cu Civilizație suficient de avansată pentru a putea prelua

constructiv ( potrivit istoricilor, dar și descoperirilor arheologice, geto-dacii erau

destul de avansați pentru a doua vârsta a Fierului, Latene)

- Controlul Romei asupra Teritoriilor și populației precum:

28 î.HR.: Dobrogea integrată oficial in lumea romană

46 d.HR.: integrată de Împăratul Claudius in provincia Moesia

87-88 dHr. : Imparatul Domițian eșuează în aceste campanii;

acceptă o pace de compromis în 89

101-102 și 105-106: Traian cucerește Dacia

I. Etapele romanizării

Ø etapa premergătoare înainte de 106

- A fost favorizată de cucerirea Dobrogei și contactele dintre daci și romani

Ø Etapa romanizării proprii zise - 106-271

- A fost sprijinită de statul roman

- Favorizata de Retragerea Aureliana (271)

- Factori favorizanți: - administrație

- drept roman

- armată

- coloniști și veterani

- orașul și fenomenul de urbanizare

- viața economică, școala în limba latină

- sincretism religios

Ø Etapa desăvârșirii

- are loc după retragerea Aureliană

- Retragerea Aureliană (imperiul Roman s-a confruntat cu o criză internă și cu atacurile

barbarilor, astfel încât împăratul Aurelian a decis să renunțe pentru moment la

provinciile mai greu de apărat - retrage din Dacia doar armata și administrația stabilind o

nouă graniță pe Dunăre)

- O altă populație a rămas la nord de fluviu

- Continuitatea daco-romane este susținută de dovezi arheologice, epigrafice,

numismatice, lingvistice, toponime

- Continuitatea daco-romane a fost favorizată de:

- menținerea contactelorcu imperii

- menținerea unor capete de pod la nord

- interesul împăraților romani de a susține romanitatea la Dunărea de jos

- dispariția graniței dintre Dacia romană și dacii liberi

- răspândirea creștinismului în limba latină( fapt dovedit de descoperirea arheologice

și Donariul de la Biertan) Și de numeroase cuvinte latine folosite în terminologia religioasă

- deplasarea dinspre lumea rurală spre lumea urbană

II. Asimilarea migratorilor

Ø După 271, Îmi dați și au pătruns în următoarele secole numeroase popoare

migratoare de origine germanică, asiatică sau slavă

Ø Pătrund succesiv sau în vecinătatea dacii( hunii în Panonia)

Ø Pe timpul prezenței lor temporare, ei și-au exercitat un anumit control asupra

teritoriilor prin:

- Conviețuirea cu autohtoni - populația autohtonă a reușit să-i asimileze pe migratori

impunându-și limba și civilizația prin:

1. Civilizația autohtonă a fost mai superioară și mai adaptată nevoilor

2. De aceea a fost doar o zonă de tranzit și nu destinația finală

Dintre migratori, o influență mai mare au avut o slavii de sud care au pătruns în mare parte în

Dacia exercit în două anumită influență în secolul VI

602 d.HR.: s-a prăbușit granița romană pe Dunăre, ce a avut mai multe consecinte

- Încetarea stăpânirii romane în Dobrogea

- Stabilirea celei mai mari părți a slavilor la sudul Dunării în Balcani

Apx. Sec VIII: asimilarea slavilor de dacoromani însemnat încheierea procesului de etnogeneza