Extras din curs
Romanizarea
Este procesul istoric complex și îndelungat prin care s-au înlăturat diferențele etnice dintre localnici și romani pe planul culturii materiale, al vieții politice și religioase, iar limba latină s-a impus ca singura limbă de comunicare în condițiile unui mediu etnic foarte divers
Ea a reușit să se mențină peste secole (cazul românilor), participând la noi sinteze etnice, ori s-a șters din regiuni unde ea s-a realizat pe deplin în antichitate.
Laturile romanizării
Romanizarea include 2 laturi fundamentale ale aceluiași proces unitar:
COLONIZAREA teritoriului geto-dac cu populație latinofonă, venită din toate părțile Imperiului Roman
ASIMILAREA băștinașilor geto-daci, care au adoptat limba latină și și-au însușit
- modul de viață roman
- obiceiurile
- civilizația romană
Colonizarea
A început imediat după cucerire
Traian și împărații următori au încurajat colonizarea, urmărind crearea unei romanități nord-dunărene puternice, fapt demonstrat de:
- prezența unei armate numeroase (legiuni și trupe auxiliare) (în Dacia au staționat aproximativ 55 000 de oameni, la care se adaugă familiile lor ce locuiau în orașe sau în așezările castrelor)
- construirea unei vaste rețele de drumuri
- înființarea de așezări civile, numărul orașelor crescând la 11
- prezența a numeroși - funcționari ai aparatului administrativ
- comercianți
- meșteșugari
- slujitori ai religiei
- sclavi
Veteranii
Rămași pe pământ dacic, unde și-au făcut serviciul militar
Erau un important factor în desfășurarea vieții provinciei
Erau - cetățeni romani
- proprietari agricoli și de sclavi
- persoane care ocupau funcții municipale sau magistraturi
- propagatori activi ai civilizației și limbii latine
Veteranii își puteau alege liber locul unde să se așeze la ieșirea din armată
- dintre cei eliberați în Dacia, puțini au plecat în afara provinciei, majoritatea stabilindu-se definitiv aici
Conținut arhivă zip
- Romanizarea.pptx