Istoria Literaturii Japoneze

REPERE GRAFICE CONVENTIONALE

Pentru numele proprii am utilizat ordinea notarii japoneze traditionale: nume

de familie, prenume. În ceea ce priveste utilizarea vocalelor cu macron (o, u), trebuie

reamintit faptul ca vocalele din grafia latina notate în acest fel au o lungime dubla fata

de cele notate fara macron. De asemenea, grupurile consonantice „sh”, „ts”, si „ch” au

citirile românesti „s”, „t”, „ci”, în vreme ce grupurile alcatuite din consoana si vocala de

tipul „ji”, „je”, „gi” si „ge” din limba japoneza au citirile românesti „gi”, „ge”, „ghi” si

„ghe”.

LITERATURA JAPONEZA ÎN CEA DE-A DOUA JUMATATE A SECOLULUI

AL XIX-LEA

Literatura japoneza a epocii Meiji a fost rodul unei dificile perioade de tranzitie

de la lumea închisa, constituita pe principii mai apropiate de lumea medievala decît de

cea moderna. Spiritul a-revolutionar al culturii (si implicit al literaturii) japoneze, scos

în relief de criticul Kato Shuichi în lucrarea sa (Kato, Shuichi) (Nihon bungakushi josetsu – jo, Introducere în istoria literaturii japoneze –

volumul 1), Heibonsha, Tokyo, 1979 – subliniaza urmatorul aspect: o trasatura nu este

înlocuita cu alta în stilul revolutiilor radicale europene, tendinta fiind aceea de a se

adauga noutatea, formele vechi fiind pastrate si, periodic, readuse în atentia publicului.

Când vorbim despre formarea sensibilitatii literare moderne în epoca Meiji, distingem

patru etape: o prima parte a acestui proces este reprezentata de un „continuum literar”

care asigura perioada de tranzitie de la speciile literare ale epocii anterioare, urmata de

etapa traducerilor lucrarilor literare din zestrea culturala occidentala europeana si

americana nou adoptata, careia i se adauga perioada asimilarii noilor valori culturale

occidentale (si care, la rândul sau, poate fi divizata în doua sub-perioade: cea a

imitatiei – care consta în preluarea motivelor, evenimentelor si a numelor, ori a

conceptelor occidentale – si adaptarea acestora, produsul fiind initial unul artificial -

nisemono – (un exemplu nimerit este dat de gesaku politic si a doua etapa – aparitia unei opere literare autohtone, în care principiile creatiei

literare sa fie aceleasi ca si pentru literatura occidentala moderna; ultima etapa este data

de maturizarea gustului si sensibilitatii literare în conformitate cu noile norme culturale

occidentale preluate într-o cantitate impresionanta si într-un ritm extrem de alert. În

acest sens este de remarcat inovatia literara reprezentata stralucit prin curentul

2

Naturalist (ce poate fi considerat un „hibrid” între 2

curente: epica de tip european si nikki-ul autohton). Daca pentru prima etapa este

reprezentativa gesaku , definita în mod obisnuit ca literatura usoara a cartierelor de

placeri, impulsul aparitiei fiind dat de romanul politic “Coningsby” scris în

1884 de Primul Ministru al Marii Britanii Benjamin Disraeli, pentru a doua etapa sunt

reprezentative traducerile lucrarilor în proza apartinându-i lui Bulwer-Lyton, cât si cele

ale poeziei romanticilor englezi. Pentru prima sub-perioada a celei de-a treia etape este

reprezentativa lucrarea lui Toda Kindo(1850 1890), în vreme ce pentru

cea de-a doua sub-perioada cea mai graitoare opera literara ramâne primul roman

japonez autentic – Ukigumo („Norul plutitor”), aparut în 1887 si apartinându-i

lui Futabatei Shimei (1864 – 1909), care debutase ca traducator de literatura

rusa. Ca principiu dominant al acestei prime creatii literare japoneze moderne putem

vorbi despre aplicarea principiului genbun icchi