Baze de Date FoxPro

acces cât mai rapid si mai usor la un volum din ce în ce mai mare de informatii.

În esenta conceptul de baza de date 1 poate fi definit ca fiind una sau mai multe colectii de date aflate în interdependenta, împreuna cu descrierea datelor precum si a relatiilor dintre acestea. Baza de date astfel definita trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

- sa asigure o independenta sporita a datelor fata de programe si invers;

- structura bazei de date trebuie sa asigure informatiile necesare si suficiente pentru cerintele de informare si decizie;

- sa asigure o redundanta minima si controlata a datelor;

- sa permita accesul rapid la informatiile memorate.

Bazele de date sunt extrem de variate, existând diferite criterii de clasificare, si anume:

- dupa orientare: generalizate, specializate;

- dupa modelul de date: ierarhice, retea, relationale, orientate obiect;

- dupa amploarea geografica: locale, distribuite;

- dupa limbajele utilizate: autonome (limbaje proprii), cu limbaj gazda, mixte.

Arhitectura bazelor de date evidentiaza componentele acestora, cuprinzând în general urmatoarele :

- baza de date propriu-zisa în care se memoreaza datele;

- un dictionar al bazei de date (metabaza de date), ce contine informatii despre date, structura acestora, elementele de descriere a semanticii, statistici, documentatie, etc.;

- sistemul de gestiune al bazei de date, reprezentând ansamblul de programe cu ajutorul caruia se realizeaza gestiunea si prelucrarea complexa a datelor;

- un set de proceduri manuale si automate destinate bunei functionari a întregului sistem;

- mijloacele hard utilizate;

- personalul implicat: deosebim urmatoarele categorii de utilizatori: finali (neinformaticieni), de specialitate (administratori), analisti-programatori, gestionari, operatori.

Într-o baza de date, organizarea datelor poate fi analizata din mai multe puncte de vedere. De obicei, abordarea efectuându-se pe trei nivele: fizic sau intern, conceptual sau global si extern.

Nivelul fizic este un nivel de abstractizare al datelor elementar la care pot fi considerate datele, reprezentând modalitatea efectiva în care acestea sunt memorate pe suportul infomational. Structura datelor este descrisa detaliat, fiind accesibila numai specialistilor (ingineri de sistem, programatori în limbaj de asamblare sau alte limbaje apropiate de “masina”). La acest nivel, structura bazei de date se concretizeaza în asa-numita schema interna.

Nivelul conceptual (sau global) este nivelul imediat superior celui fizic, datele fiind privite prin prisma semanticii lor, punându-se accent pe continutul lor efectiv si pe relatiile care le leaga de alte date. Întreaga baza de date este descrisa prin intermediul unui numar restrâns de structuri care, desi relativ simple, prin transpunerea la nivel fizic devin extrem de complexe. Toti utilizatorii îsi exprima cerintele de date la nivel conceptual, prezentându-le administratorului bazei de date, acesta fiind cel care are o viziune globala asupra organizarii bazei concretizata printr-o schema conceptuala aferenta.

Nivelul extern este ultimul nivel de abstractizare la care poate fi descrisa o baza de date. El este dat de viziunea programatorului de aplicatii, care realizeaza programele de aplicatii pentru manipularea datelor si structura logica (subschema) corespunzatoare descrierii datelor aplicatiei. Daca la nivel conceptual baza de date era abordata în ansamblul ei, în practica, un utilizator sau un grup de utilizatori lucreaza numai cu o portiune specifica a bazei de date, în functie de departamentul în care îsi desfasoara activitatea si atributiile sale (lor). Pentru a simplifica interactiunea utilizator-baza de date se recurge la nivelul extern, în care baza de date se prezinta sub diferite machete, sub-scheme sau scheme externe specifice necesitatilor fiecariu utilizator sau grup de utilizatori.

Sistemul de gestiune al bazei de date reprezinta software-ul propriu-zis al acesteia asigurând realizarea urmatoarelor activitati:

- definirea structurii bazei de date;

- încarcarea datelor în baza de date;

- accesul la date (consultare, interogare);

- întretinerea bazei de date (colectarea si refolosirea spatiilor goale, refacerea bazei de date în cazul unui incident);

- reorganizarea bazei de date (restructurarea si modificarea strategiei de acces);

- securitatea datelor.

Asadar, sistemul de gestiune al bazei de date apare ca un sistem complex de programe care asigura interfata între o baza de date si utilizatorii acestuia. În acest context, sistemului de gestiune al bazei de date îi revin o serie de obiective:

- asigurarea independentei datelor: independenta datelor trebuie privita din doua puncte de vedere: independenta fizica a datelor ce face ca memorarea datelor precum si tehnicile fizice de memorare sa poata fi modificate fara a determina rescrierea programelor de aplicatie, iar independenta logica a datelor ce se refera la posibilitatea adaugarii de noi articole de date sau extinderea structuri conceptuale (globale), fara ca aceasta sa impuna rescrierea programelor existente;

- asigurarea unei redundante minime si controlate a datelor din baza de date: memorarea datelor, în cazul bazelor de date, se face astfel încât fiecare data sa apara o singura data; totusi, nu sunt excluse nici cazurile în care, pentru a realiza performante sporite, referitoare la timpul de acces la date si raspuns la solicitarile uilizatorilor, sa se accepte o anumita redundanta a datelor, în acest caz însa instituidu-se un control automat în vederea asigurarii coerentei datelor din baza;

- asigurarea unor facilitati sporite de utilizare a datelor: aceasta presupune:

– folosirea datelor de catre mai multi utilizatori în diferite scopuri;

– accesul cât mai simplu al utilizatorului la date;

– existenta unor limbaje performante de regasire a datelor;

– posibilitatea unui acces multicriterial, fara sortari suplimentare;

– utilizarea unui limbaj cât mai apropiat de limbajul natural, cu posibilitatea exploatarii în mod facil a bazei de date si de catre utilizatorii neinformaticieni;

- sporirea gradului de securitate a datelor împotriva accesului neautorizat la ele;

- asigurarea integritatii datelor împotriva unor stergeri intentionate sau neintentionate, prin intermediul unor proceduri de validare, a unor protocoale de control concurent si a unor proceduri de refacere a bazei de date dupa incidente;

- asigurarea partajabilitatii datelor: partajabilitatea datelor trebuie înteleasa nu numai sub aspectul asigurarii accesului mai multor utilizatori la aceleasi date, ci si acela al posibilitatii dezvoltarii unor aplicatii fara a se modifica structura bazei de date.