Cultura Organizațională

CONCEPTUL DE CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ

1). Cazul HGBV – un exemplu de cultură organizaţională;

2). Sfera de cuprindere a conceptului de cultură organizaţională;

3). Definiţii ale culturii organizaţionale;

4). Cultura şi arhitectura organizaţională;

5). Cultura şi performanţa organizaţională;

6). Componentele culturii organizaţionale.

2). Sfera de cuprindere a conceptului de cultură organizaţională

- Termenul de cultură organizaţională provine din cuprinzătorul termen de cultură naţională.

- Cultură naţională

- obiceiurile, civilizaţia şi realizările unei anumite perioade de timp sau ale unui anumit popor

- totalitatea cunoştinţelor de care dispune la un moment dat societatea, expresie a civilizaţiei materiale şi spirituale generale ale unui popor.

NAŢIUNE ð CULTURĂ NAŢIONALĂ

ORGANIZAŢIE ð CULTURĂ ORGANIZAŢIONALĂ

De când se vorbeşte despre cultura organizaţională?

- 1960 – în literatura de limbă engleză “culture” apare ca sinonim pentru “climate”;

- 1982

- Deal T.E., Kennedy A.A., “Corporate Culture: The Rites and Ritual of Corporate Life”;

- Peters T., Waterman R., “In Search of Excellence “

- 1991 – Hofstede G., ”Cultures and Organisations”

Care ar fi sfera de cuprindere a conceptului de cultură organizaţională?

- Un stil de viaţă specific fiecărei întreprinderi.

- Însumează un set de valori, credinţe, convingeri şi aspiraţii împărtăşite sau doar acceptate de membrii organizaţiei.

- Este determinată de factori precum: rolul fondatorului, simbolurile, normele comportamentale, ritualurile şi ceremoniile, statutul şi rolul personalului.

- Este dificil de observat din afară.

3). Definiţii ale culturii organizaţionale

„Colecţie de convingeri şi reacţii organice aproape instinctive, de eroi şi personaje negative, de realizări, de interdicţii şi porunci”. Nancy F., 1981

„Sistem de reguli informale care ghidează comportamentul oamenilor în cea mai mare parte a timpului”.

Deal T.E., Kennedy A.A., 1982

„Set de credinţe împărtăşite de cea mai mare parte a personalului unei organizaţii, referitoare la felul cum trebuie să se comporte angajaţii în procesul muncii şi la cele mai importante scopuri şi sarcini pe care le au de rezolvat”. Oliver N., Lowe J., 1991

„Programare mentală colectivă, care deosebeşte pe membrii unei organizaţii de membrii altei organizaţii”.

Hofstede G., 1991

„Ansamblu de valori, credinţe şi sensuri majore împărtăşite de membrii unei organizaţii”. Stahl M.J., Grigsbz D.W., 1992

„Credinţe, valori şi ipoteze împărtăşite care există într-o organizaţie”. Garz J., 1996

„Pattern-ul principiilor sau postulatelor de bază care au fost create, descoperite sau dezvoltate de un anumit grup, învăţând să-şi rezolve problemele de adaptare la mediul extern şi de integrare internă, care s-au dovedit suficient de eficiente pentru a fi considerate valabile şi care, în consecinţă, pot fi predate noilor membrii ca fiind justa modalitate de a percepe, de a gândi şi de a simţi în legătură cu aceste probleme”. Tessier R., Tellier Z., 1997

Hofstede sublinia că o cultură organizaţională este:

- holistică;

- determinată istoric – reflectă evoluţia în timp a organizaţiei;

- legată de lucrurile studiate de antropologi – ritualuri, simboluri;

- fundamentată din punct de vedere social – creată şi păstrată de un grup de oameni care formează o organizaţie;

- uşoară;

- greu de modificat.

Există 4 moduri:

1. experenţial (cunoaştere fără a-ţi propune acest lucru);

2. analitic (deducţii logice);

3. holistic;

4). Cultura şi arhitectura organizaţională