E-Commerce

CAPITOLUL 1

Fundamentele teoretice despre Comerţul Electronic

1.1. Originile Comerţului Electronic

Comerţul electronic a evoluat semnificativ şi s--a devenit în cadrul companiilor de-a lungul anilor. Apariţia computerizării distribuite geografic, în anii '50, a fost insoţită de partajarea datelor electronice între calculatoare în scopuri comerciale.

Totuşi, în fazele incipiente ale computerizării, toate formatele de date erau speciale (închise). Aceasta însemnă că sistemele erau închise, cu alte cuvinte aplicaţiile software ale unui producător nu erau apte să comunice cu calculatoare ale unui alt producător.

Aceasta a făcut dificilă adoptarea acestor tehnologii ca standarde comerciale.

Prima utilizare a comerţului electronic a apărut la începutul anilor '70, odată cu transferul electronic al fondurilor (EFT – Electronic Fund Transfer). Aceasta a permis băncilor să transfere sume mari de bani între ele şi datele aferente cu afacerile asociate prin reţele securizate, la fel ca şi un un formular EFT care permite angajatorilor să-şi plătească angajaţii direct în conturile bancare ale acestora. Aceeaşi tehnologie este de asemenea utilizată cu cardurile de debit. Cele mai multe plăţi făcute de către Guvernul Federal al SUA au fost efectuate prin EFT.

Spre sfârşitul anilor '70, a apărut un nou model în computerizarea afacerilor, schimbul reciproc de date electronice (EDI – Electronic Data Interchange). EDI permite companiilor să schimbe documente comerciale standard cum ar fi formulare de comandă cu furnizorii.

EDI a operat pe o reţea întreţinută privat care a fost dedicată exclusiv acestui sistem. De fapt, multe companii mari deţineau reţelele lor private care erau deschise partenerilor de afaceri pentru schimbul de informaţii. Aceste reţele sunt numite reţele cu valoare adăugată (VANs – Value Added Networks).

VANs erau de obicei utilizate pentru a facilita comunicarea dintre companiile din aceeaşi ramură industrială . Au devenit o soluţie foarte utilizată în anii '80.

Tehnologia EDI a redus mult costurile atât pentru producători cât şi pentru detailişti. De asemenea a îmbunătăţit practicile de cumpărare. Totuşi, datorită costurilor implementării şi a problemelor de incompatibilitate dintre variantele EDI, nu s-a realizat niciodată cu adevărat penetrarea scontată pe piaţă a acivităţilor de comerţ electronic .

Spre sfârşitul anilor '80, două noi tipuri de aplicaţii au fost adoptate de către comunitatea afacerilor (comercială) - e-mail-ul şi groupware-ul. Când au fost introduse prima dată , aceste sisteme erau considerate revoluţionare.

Totuşi, ambele aplicaţii au contribuit doar la creşteri mici în productivitatea internă .

O schimbare semnificativă pentru comerţul electronic a apărut în 1991, când guvernul Statelor Unite a permis accesul public la Internet. Internetul, ca mediul de comunicaţie comercial public avea mai multe avantaje faţă de predecesori şi ca şi sistem comercial. A fost o reţea cu adevărat globală. Aceasta a oferit posibilitatea accesului pe vaste pieţe noi pentru toate afacerile.

Internetul nu avea nici probleme de compatibilitate. Deşi pentru Internet nu sunt standarde oficiale, protocolul de control al transportului / protocol pentru internet (TCP/IP) este protocolul standard acceptat. TCP/IP este un protocol de limbaj care permite comunicarea între aparate eterogene. Aceasta înseamnă că Internetul este efectiv independent de platforma de lucru.

Internetul a fost acceptat foarte repede în domeniul afacerilor odată ce a fost deschis utilizării comerciale la începutul anilor '90. Aceasta a condus la o dezvoltare puternică, dependentă de piaţa infrastructurii de deservire. Cea mai mare provocare pentru companiile care fac comerţ prin Internet este cum să conducă tranzacţiile financiare sensibile pe o reţea cu acces deschis.

Aplicaţiile World Wide Web-ul, care a apărut pe parcursul perioadei în care Internetul a fost liberalizat, a făcut comerţul electronic mult mai accesibil cât şi mult mai ieftin. A permis afacerilor mici să aibă pentru prima dată avantaje din tehnologia comerţului electronic. Web-ul furnizează o interfaţă grafică prietenoasă Internetului.

Web-ul a schimbat modul în care informaţia pe Internet este organizată, prezentată, accesată.

Web-ul are o structură non-liniară . Nu există rute ierarhice către sursele de informaţie. Informaţia pe Web este prezentată sub forma de documente hypertext, conţinînd informaţii sub formă de date, text, tabele, grafice, imagini statice dar şi imagini video, filme, secvenţe sonore şi animaţii (mediul hypermedia) numite pagini web. Aceste pagini web sunt dezvoltate folosind limbajul Hypertext Markup (HTML). HTML-ul poate fi folosit pentru a crea link-uri (hiperlegături) în cadrul unei pagini web.