Facilitator de dezvoltare comunitară

Ce este dezvoltarea comunitara?

Dezvoltarea comunitară este un proces complex la care sunt invitaţi să participe o serie de actori din cei mai diverşi : administraţia publică locală, întreprinderile mici şi mijlocii, sectorul reprezentat de organizaţiile non – profit şi bineînţeles noi, simplii cetăţeni ai comunităţilor respective .

Procesul pe ansamblu este destul de complex şi actorii care se ocupă cu acesta trebuie să fie atenţi să ia în calcul toate aspectele pentru ca scopul final , creşterea nivelului de viaţă, să fie atins pentru toate structurile implicate.

O comunitate are particularităţile şi regulile ei, o putem găsi atât în mediul urban cât şi în cel rural.

Cine anume mobilizează şi foloseşte aceste resurse în special în mediul rural, în beneficiul întregii comunităţi?

Fenomenul este de actualitate şi la noi şi a apărut ca un răspuns la un proces mult mai complex şi anume cel al globalizării , al implicării în anumite structurii care ne obligă să reacţionăm şi să acceptăm o altfel de diversitate cu care încă nu eram obişnuiţi.

Vorbind despre spaţiul rural putem lua astfel în considerare elementele externe (spre exemplu fonduri structurale şi în consecinţă planificare pe mai multe niveluri pentru obţinerea lor realizată de structuri organizate) şi elementele interne (valori, principii locale, axate nu pe structuri ci pe capacitatea individului de a recunoaşte ce este specific şi ce nu îi aparţine în acest proces de planificare).

Astfel iniţiativele pot să fie din cele mai diverse şi modelele nu au întârziat să apară. Cine are dreptul să intervină sau nu ,cine are dreptul să participe, să ia decizii , să schimbe ceva pot fi tot atâtea întrebări pentru cel care studiază fenomenul.

Dezvoltarea comunitara şi activităţile de dezvoltare comunitară;

Vorbind despre spaţiul rural din România putem spune că trece în momentul de faţă printr-un amplu proces de schimbare. Dacă până în prezent procesele de dezvoltare erau coordonate de la centru , de sus în jos, acum viziunea asupra comunităţilor , în speciale cele constituite în mediul rural începe să se schimbe radical.

Făcând distincţia între comunităţi care sunt alcătuite din oamenii , de cele mai multe ori cu viziuni comune asupra unor probleme, şi spaţiul în care trăiesc aceştia care este delimitat foarte clar geografic, putem spune că avem de a face cu două lucruri importante. Pe de o parte diversitatea resurselor care sunt folosite pentru o comunitate pe de altă parte locul în care sunt amplasate aceste resurse şi modul de accesare al lor.

Toate acestea se regăseau şi se mai regăsesc încă foarte bine prezentate în monografii descriptive care prezintă în mod documentat lumea satului. Aceste monografii pot fi astăzi un punct de plecare pentru dezvoltare ulterioară a unei comunităţi, deşi scopul lor iniţia nu era acesta. Din aceste monografii pot să reiasă mai multe aspecte importante despre lumea satului şi despre comunităţile care se intersectează aici. Ele pot să fie bune exemple despre ceea ce înseamnă mobilizarea resurselor la un moment dat în comunitate, despre modul în care oamenii şi-au stabilit priorităţile. Aceste monografii ne pot spune punctual spre exemplu cum oamenii au construit o biserică, cum şi-au format un ansamblu de dansuri populare, cum era viaţa micilor meseriaşi din sat, ce nume se foloseau pentru identificarea anumitor persoane şi comunităţi, cum erau organizate structurile de putere, ce rol avea şcoala , biserica, administraţia locală, care este gradul de înrudire între anumite familii şi originea lor ,etc.

Astăzi odată cu diversificarea structurilor ce ţin de dezvoltare, mediul rural trebuie să îşi găsească resursele care să îl susţină şi agenţii capabili să le folosească în beneficial comunităţilor. Nu mai vorbim deci despre dezvoltare comunitară în termeni punctuali, trebuie să ne orientăm spre o viziune de ansamblu care implică toate comunităţile dintr-un anumit spaţiu socio-geografic. În alţi termeni putem vorbi de ,,diversitate,, şi de un mod de lucru care implică planificare şi viziune strategică şi care are drept finalitate ,,dezvoltarea durabilă,,. Aşa cum a fost definită ea de către Comisia Mondială de Mediu şi Dezvoltare aceasta înseamnă ,,satisfacerea necesităţilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor următoare de a-şi satisface propriile necesităţi” şi implică trei aspecte de bază:

a. Bunăstarea economică;

b. Stabilitatea sistemelor sociale

c. Protecţia mediului.

Este nevoie de planificare iar aceasta implică o viziune strategică asupra comunităţilor. Nu mai putem vorbi de o singură comunitate, de un singur mod de accesare a unui singur tip de resurse, trebuie să acceptăm diversitatea acestora şi să ştim să alegem şi să introducem ce este convenabil într-o strategie de dezvoltare.

Dar necesitatea unei strategii implică şi colaborarea între o serie de actori din cei mai diverşi care să aibă nivelul de expertiză necesar pentru stabilirea modului în care capitalul social, informaţional şi economic trebuiesc folosite şi frontierele fizice între care se aplică o combinaţie sau alta.

Rezultatele Eurobarometrului Rural prezentate de FSD la începutul lui 2006 ne indică în linii mari aceleaşi lucruri importante despre mediul rural românesc; oamenii trăiesc în ,,locuinţe cu o calitate mai slabă, cu acces redus la utilităţi, veniturile sunt mai reduse, posibilităţile de petrecere a timpului liber sunt mai reduse, potenţialul de dezvoltare este mai mic”.