Globalizarea și teorii ale dezvoltării

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND GLOBALIZAREA ÎN DEZBATERILE CONTEMPORANE

1.1. Aspecte introductive

În ultimii ani omenirea asistă la schimbări fundamentale în economie indiferent de nivelul de la care este privită. Aceste schimbări sunt atât de rapide şi de o intensitate atât de mare, încât de multe ori umanitatea se confruntă atât cu greutăţi de adaptare, cât şi cu prăbuşiri ale unor sisteme de valori care s-au dovedit incompatibile cu noile realităţi la nivel mondial. Astfel, am devenit martorii unei lumi în care legăturile comerciale şi fluxurile de capital între ţări au crescut atât de mult încât globalizarea economiei mondiale este o realitate. După cum arată Zigmunt Bauman, globalizarea a devenit o formulă “capabilă să deschidă porţile tuturor misterelor prezente şi viitoare.”

Globalizarea este un termen întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului. Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată şi, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă, atingând domenii diverse ale unei societăţi. Aceasta poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie sau toate la un loc.

Vremurile în care trăim sunt marcate de schimbări fundamentale, astfel încât, modelele politice, strategiile de afaceri, stilurile de viaţă sunt supuse unor presiuni puternice ale schimbării. Competitivitatea în economia globală este de fapt motivul abandonului unor practici adânc înrădăcinate şi al unor certitudini sedimentate de-a lungul vremii. Lumea în care economiile naţionale erau relativ izolate între ele, prin distanţe fizice, prin diferenţe de fus orar şi de limbă, prin reglementări guvernamentale, dar mai ales prin graniţe în calea fluxurilor comerciale şi investiţionale, este treptat înlocuită de o lume în care economiile naţionale se întrepătrund formând un sistem economic interdependent.

În timpul unei întâlniri cu un grup de oameni de afaceri germani, Renato Ruggiero, fost director general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului în perioada 1995-1999, descria fenomenul globalizării economiei mondiale astfel: „Trăim într-o economie mondială a momentului ( ). Adesea ne trezim în sunetul unui radio-deşteptător japonez fabricat în Singapore sau în Hong Kong. După ce am băut o cafea columbiană, în timp ce urmărim un jurnal de ştiri pe un post de televiziune american, ne îmbrăcăm într-un costum italian confecţionat din lână australiană. Ne urcăm după aceea într-un automobil german montat în Slovacia, pentru a merge să lucrăm într-o companie transnaţională, al cărui sediu central a fost proiectat de un arhitect chinez sau finlandez.”

Globalizarea este un termen modern utilizat pentru a descrie schimbările ce au loc în societăţi şi în economia mondială şi care rezultă atât din creşterea fără precedent a fluxurilor comerciale, cât şi din schimburi culturale. Totodată, descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor datorită căderii barierelor şi a interdependenţelor dintre state. În context economic este des întâlnită referirea aproape exclusivă la efectele comerţului, la liberul schimb, la investiţii străine directe şi la corporaţii multinaţionale.

Dezvoltarea societăţii informaţionale şi adaptarea continuă a structurilor economice la modificările rapide ce au loc pe plan mondial, plasează toate naţiunile într-un proces continuu de restructurare şi tranziţie. Acest proces este condus de două forţe dinamice aflate în interdependenţă: adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale şi apariţia şi dezvoltarea aranjamentelor economice regionale.

Globalizarea poate fi apreciată ca fiind cea mai înaltă formă de internaţionalizare a activităţilor economice. Se observă că tendinţele de globalizare se manifestă în economia mondială pe mai multe planuri: al integrării sistemului internaţional de producţie, al integrării unor pieţe de mărfuri şi servicii, al convergenţei politicilor economice ale economiilor naţionale. Fenomenul globalizării potenţează şi mai mult rolul informaţiei ca resursă decisivă a dezvoltării economice în etapa actuală.

Globalizarea reprezintă evoluţia rapidă care generează schimbul economic, social şi tehnologic transfrontalier în condiţiile societăţii capitaliste. Comerţul internaţional şi investiţiile au constituit motorul creşterii mondiale în ultimele două decenii. Tonele de mărfuri şi serviciile comercializate în întreaga lume au crescut vertiginos, demonstrând reducerea obstacolelor şi, bineînţeles generic, a distanţelor. Însă, noii jucători apăruţi pe scena economică mondială au trebuit să facă faţă provocării generate de guvernarea de tip monopol. Astfel, au apărut corporaţii multinaţionale, pieţele financiare globale, organizaţii nonguvernamentale, dar şi organizaţii criminale şi reţele teroriste internaţionale.