Întreprinderile Mici și Mijlocii

Capitol 1

Rolul si importanta IMM-urilor

1.1 Definirea întreprinderilor mici si mijlocii

În ultimul deceniu s-a înregistrat o dezvoltare importanta a micilor afaceri care au luat amploare în statele din S-E Asiei. Ca urmare a dezvoltarii acestui sector a crescut prosperitatea, cresterea nivelului de trai si o dezvoltare importanta atât a acestor state cât si a celor industrializate.

P. Drucker spunea ca “micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice.” Aceste mici afaceri contribuie în buna masura la realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale. IMM-urile joaca un rol însemnat în economie din urmatoarele motive:

- Supletea structurilor care le confera o capacitate ridicata de adaptare la fluctuatiile mediului economic;

- Întreprinderile mici si mijlocii se pot integra relativ usor într-o retea industriala regionala, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economica a regiunii respective, iar pe de alta parte la reducerea somajului si cresterea nivelului de trai, pentru ca ofera locuri de munca;

- Dimensiunea lor redusa, care contribuie la evitarea birocratiei excesive si la evitarea dezumanizarii;

- IMM-urile formeaza la nivelul individual un ansamblu mult mai usor de controlat/condus.

Nu exista o definitie unanim recunoscuta a IMM-urilor. Pentru a fi considerata mica/mijlocie o afacere trebuie sa îndeplineasca anumite conditii.

Definirea IMM-urilor, are în vedere urmatoarele aspecte:

- dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numarul de personal, profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numarului de personal).

- unitatea de conducere: Confederatia generala a întreprinderilor mici si mijlocii (Confederation General PME) afirma ca IMM este o întreprindere stapânita si condusa de 1 persoana. Statisticile arata ca 45% au fost create si conduse de una si aceiasi persoana.

Definitia IMM-urilor: sunt organisme cu vocatie industriala sau comerciala cu un centru de profit si cu o singura activitate.

În aprecierea marimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative si calitative:

- cantitative: volumul vânzarilor, numarul salariatilor, profit

- calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivitatii muncii, atingerea unui anumit grad al unitatii în mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de comportament.

În SUA întreprinderile sunt considerate mici si mijlocii daca numarul proprietarilor (persoanelor) este între 1-20; au o localizare geografica bine determinata, managementul este independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri se învârt în jurul a câtorva milioane de $ (comert cu amanuntul: 8 mil $; comert cu ridicata 22 mil $).

În UE criteriul principal este cel al numarului de salariati clasificat pe 3 categorii:

- micro-întreprindere: 1-9 salariati

- întreprinderi mici: 10-99 salariati

- întreprinderi mijlocii: 100-499 salariati.

România a preluat partial acest criteriu de clasificare:

- micro-întreprindere: 1-9 salariati

- întreprinderi mici: 10-49 salariati

- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariati.

Cadrul legal de functionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile îsi desfasoara activitatea în sfera: productiei de bunuri materiale si servicii.

Aceste întreprinderi pot înfiintate în orice domeniu de activitate, în general servicii, constructii generale, comert cu amanuntul sau ridicata. În servicii ele ofera servicii specializate cu un pronuntat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafura si cosmetica, atelier de reparatii a încaltamintelor, spalatorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atât consumatorilor individuali cât si întreprinderilor.

În comertul cu amanuntul IMM-urile ofera marfuri spre vânzare direct consumatorilor si ele se pot clasifica în: lanturi de magazine sau unitati independente.

În comertul cu ridicata sunt de regula intermediari între productie si comertul cu amanuntul. De regula în constructii si industria prelucratoare exista putine IMM-uri datorita costurilor ridicate si datorita ciclurilor de productie relativ lungi.

Organizarea interna a IMM-urilor este influentata în mod fundamental de doua aspecte:

a) În 80% din cazuri conducerea este asigurata de proprietar ceea ce împiedica într-o anumita masura aparitia si manifestarea disocierii de autoritate

b) Salariatii sunt slab sau putin sindicalizati ceea ce contribuie la formarea unor relatii privilegiate între salariati si proprietari. Aceasta relatie este influentata de personalitatea conducatorului.

Organizarea si structura IMM-urilor depind de interactiunea dintre întreprindere si familia proprietarului, apare necesitatea obiectiva de a gestiona cu mare grija aceasta interactiune.

Aceasta situatie indica mai multe probleme:

- mentinerea concentrata (eficace) a puterii la nivelul fiecarei generatii,

- succesiunea si transpunerea (transmiterea) puterii,

- gestionarea unei politici de personal care sa permita coexistenta relatiilor familiale si nefamiliale,

- compatibilitatea evolutiei întreprinderii cu evolutia familiei.

În general se contureaza în viata economica doua tipuri de IMM:

1) Mica întreprindere traditionala care de regula nu are o strategie pe termen lung, are o piata restrânsa de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor si eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienta din generatie în generatie.

2) Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun în aplicare o tehnologie de vârf, cauta piete noi, se orienteaza spre gasirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate destinatiei lor, produse de calitate superioara însotite de un service superior mai ales în ceea ce priveste fiabilitatea, rezistenta si finisajele. IMM-urile moderne de regula prezinta competenta în realizarea unui produs complex, competenta dobândita fie prin studii de specialitate ale angajatilor fie prin aptitudini deosebite si experienta acestora.