Managementul resurselor umane

CURS I: INTRODUCERE IN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1. Rolul și particularitățile resurselor umane în cadrul organizației

Dezvoltarea teoriei și practicii în domeniul managementului resurselor umane necesită în primul rând, cunoașterea și înțelegerea cât mai deplină a rolului și particularităților resurselor umane în cadrul organizației.

- Resursele umane reprezintă organizația

Societatea modernă se prezintă, după cum se poate constata, ca o rețea de organizații care apar, se dezvoltă sau dispar.

În aceste condiții, oamenii reprezintă o resursă comună și totodată, o resursă cheie, o resursă vitală, de azi și de mâine, a tuturor organizațiilor care asigură supraviețuirea, dezvoltarea și succesul competițional al acestora.

Organizația reprezintă o „ activitate social-umană, ce presupune asocierea spontană/dirijată (voluntară) a unui număr mare de persoane ce dețin statute și roluri bine definite, determinate sau nu (formale, informale), în vederea realizării unui scop comun, explicit formulat ”(Zlate)

Organizațiile sunt invenții sociale, destinate realizării unor scopuri comune prin efort comun, care au drept caracteristică esențială prezența coordonată a oamenilor și nu neapărat a lucrurilor. Prin urmare, organizațiile implica oameni și în final, depind de efortul oamenilor.

Esența oricărei organizații este efortul uman, iar eficiența și eficacitatea acesteia sunt influențate, în mare măsură, de comportamentul oamenilor în cadrul organizației. Deci, organizațiile există deoarece oamenii, care reprezintă atât șanse, cât și provocări, lucrează împreună pentru realizarea obiectivelor organizaționale în vederea îndeplinirii propriilor lor obiective.

Organizațiile sunt implicate in viața zilnică și reprezintă o parte din existența cotidiană, locul în care se consumă cea mai mare parte din timp.

- Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiții ale unei organizații, ale cărei rezultate devin tot mai evidente in timp.

Investiția în oamenii s-a dovedit a fi calea cea mai sigură de a garanta supraviețuirea unei organizații sau de a asigura competitivitatea și viitorul acesteia. Toate celelalte resurse ale organizației sunt importante si folositoare, însă resursele umane și managementul lor sunt foarte importante și foarte valoroase în confruntarea cu necunoscutul.

Oamenii sunt resursele active ale organizației, deoarece potențialul lor, experiența și pasiunea oamenilor, inițiativele și dezvoltarea lor contribuie activ la creșterea eficienței și eficacității organizaționale, fără prezența efectivă a omului este pur și simplu imposibil ca o organizație să-și atingă obiectivele.

- Resursele umane sunt unice în ceea ce privește potențialul lor de creștere și dezvoltare, precum și capacitatea lor de a-și cunoaște și învinge propriile limite.

Omul este concomitent subiect, obiect și scop al diferitelor activități, fiind totodată creator și consumator de resurse.

Resursele umane sunt de asemenea, singurele resurse inepuizabile de creativitate, de soluții și de idei noi, originale și valoroase. Oamenii dețin potențialul uman necesar pentru a crea bunuri materiale și spirituale de valoare superioară, care să satisfacă cerințe noi sau să răspundă mai bine unor cerințe vechi. Oamenii proiectează și realizează bunuri și servicii, controlează calitatea alocă resurse, iau decizii și stabilesc sau elaborează, mai presus de toate, obiective și strategii.

Prin urmare, succesul organizațiilor, gradul ce competitivitate, progresul acestora depind tot mai mult de calitatea resurselor umane, de nivelul de creativitate al acestora, oamenii constituind ”bunul cel mai de preț al unei organizații”, adevăr subliniat și de proverbul “omul sfințește locul”.

- Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile

Sunt printre cele mai dificile decizii deoarece acestea interconectează factorii individuali, organizaționali și situaționali care influențează și se regăsesc în deciziile respective dar totodată trebuie să răspundă unor cerințe diverse.

Toate activitățile in domeniul managementului resurselor umane presupun pregătirea și adoptarea unor decizii de personal care trebuie să evalueze situații cu aspect dual, moral sau etic și legal, extrem de complexe sau care trebuie să facă o serie de alegeri sau selectări cu privire la factorul uman, de multe ori deosebit de dificile. De exemplu, deciziile de a angaja mai mulți oamenii cu o anumită calificare și experiență, de a perfecționa și promova personalul, de a concedia sunt numai câteva dintre deciziile de personal ale căror efecte directe sunt deosebit de complexe.

Pentru ca astfel de decizii manageriale din domeniul resurselor umane, care afectează direct viața și activitatea oamenilor, să fie nediscriminatorii, este necesar să se aibă în vedere principiile morale și etice fundamentale ca de exemplu, responsabilitatea, echitatea etc, precum și crearea unui cadru decizional etic care să reflecte sistemul de valori acceptat social.

Deoarece în domeniul managementului resurselor umane sunt numeroase situații in care onestitatea, integritatea și cinstea sunt profund implicate, etica ca ansamblu de norme sau obligatii morale cărora trebuie sa se subordoneze acțiunile și deciziile, ajuta să se determine ce reprezinta un comportament corect sau incorect, bun sau rău, just sau nejust, moral sau imoral. De aceea se afirma că modul în care se abordeaza problemele etice in procesul decizional reflecta stadiul de dezvoltare morala in care se afla organizatia.

Din păcate, nu sunt puține situatiile în care managerii pot fi suspectați sau chiar acuzați de comportament neetic. În general persoanele orientate puternic spre valorile economice sunt mult mai expuse la un comportament neetic. De asemenea managerii cu o mare nevoie de putere personală sunt mai dispuși să ia decizii neetice, folosindu-și puterea pentru promovarea, în primul rând a interesului personal.

Pentru rezolvarea problemelor etice, organizațiile trebuie să elaboreze coduri etice destinate propriilor angajați. Având în vedere anumite standarde morale în procesul decizional, studiile efectuate evidentiază unele exemple tipice de comportamente etice și anume:

a) comunicarea onestă; evaluați cu sinceritate subordonații;

b) tratamentul corect; dați salarii echitabile;

c) considerația specială; prioritatea la angajare pentru o persoana cu nevoi speciale;

d) competiția onestă;evitați loviturile pe la spate;

e) responsabilitatea față de organizație;actionați pentru binele întregii organizații nu doar în interes propriu;

f) respectarea legii; urmați spiritul și litera legislației muncii;

g) respectul pentru individ;

h) respectul reciproc- stabilirea și conștientizarea comunității de interese și soluționarea conflictelor apărute ca urmare a unei comunicări mai puțin eficiente;

i) dreptate sau corectitudine procedurală- privind toate aspectele referitoare la modul în care oamenii sunt tratați;

j) transparență.

Prin urmare astfel de comportamente etice, care ar trebui să reprezinte valori culturale dobândite prin tradiție și educație, au un rol important în consacrarea profitului etic al organizației atât prin efectul de demonstrație al atitudinii managerilor, cât și datorită necesității promovării lor ca o cerință de bază a conviețurii sociale.

De asemenea, deciziile manageriale în domeniul resurselor umane trebuie să fie decizii deosebit de responsabile examinate din punct de vedere al impactului lor social cât și din punct de vedere a reducerii costurilor sociale.Acestea cu atât mai mult cu cât deciziile dictate în numeroase situații de necesității economice sunt departe de a avea în vedere consecințele sociale.Din acest punct de vedere individul trebuie să știe și să simtă că este luat în calcul în adoptarea deciziilor manageriale.