Managementul Serviciilor Publice

11.6. Metode si tehnici utilizate în managementul public 131CAPITOLUL 1

CONtINUTUL sI SFERA DE CUPRINDERE A SERVICIILOR

Evolutia economiei moderne înscrie între orientãrile sale fundamentale dezvoltarea si

diversificarea serviciilor constituite astãzi într-un sector distinct al economiei.Caracterizate printr-un

dinamism înalt, serviciile îsi pun amprenta asupra modului de valorificare a resurselor umane si naturalmateriale,

având o contributie majorã la progresul economic si social.

Expansiunea serviciilor, cresterea rolului lor în viata societãtii se manifestã ca trãsãturi ale

evolutiei în majoritatea tãrilor lumii, argumentând, pentru etapa actualã, denumirea de „societate a

serviciilor”.

Prezenta serviciilor în structura tuturor economiilor, rolul lor stimulator, dezvoltarea aproape fãrã

limite a unora dintre ele reclamã cercetarea atentã a acestora, a legitãtilor si mecanismelor de functionare

a sectorului tertilor, a impactului asupra celorlalte sectoare.

1. 1. Conceptul de servicii

Importanta crescândã a serviciilor în economie, ascensiunea rapidã si evolutia spectaculoasã din

ultimele decenii au intensificat preocupãrile pentru cunoasterea acestui sector. Eforturile în aceastã

directie sunt motivate si de faptul cã teoria economicã a acordat prea putinã atentie serviciilor; se poate

vorbi chiar de o rãmânere în urmã a teoriei, a clarificãrilor conceptuale fatã de amploarea practicã a

serviciilor.

Astfel, serviciile pot fi privite ca „ocupatia” (îndatoriri) ale unor persoane, ca „functii”, „actiuni”

sãu „munci prestate în folosul cuiva”, ca „organisme” sau subdiviziuni fãcând parte dintr-un ansamblu

administrativ sau economic. De asemenea, termenul de servicii este asociat si ideii de „tertiar” sau

„sector tertiar” având douã acceptiuni diferite: pe o parte, ansamblul de „meserii” (de exemplu,

contabili, secretare, vânzãtori ) care se exercitã în societãti de servicii (bãnci, companii aeriene) sau în

întreprinderi industriale sau agricole; pe de altã parte, ansamblul unitãtilor de productie,

individualizabile din punct de vedere statistic, a cãror activitate principalã constã în oferirea de servicii si

care corespunde notiunii statistice de ramurã.

Puncte de vedere asemãnãtoare, oferind totodatã un plus de sistematizare se întâlnesc la multi

autori, acestia apreciazã cã termenul de „servicii” poate fi utilizat în patru modalitãti diferite si anume:

1. „service industry” – cu referire la întreprinderile cu activitate intangibilã sãu nestocabilã;

2. „service products” – însemnând rezultatul obtinut de industria serviciilor dar, si de alte sectoare

economice;

3. „service ocupation” – vizând îndatoririle / tipologia muncii lucrãtorilor din domeniul serviciilor;

5

4. „service function” – ca activitãti implicate în munca desfãsuratã în interiorul economiei primare

sãu în afara acesteia.

În acest context, serviciile sunt definite ca activitãti utile, destinate satisfactiei unei nevoi sociale.

Abordarea serviciilor ca o categorie economicã, presupune restrângerea la acele activitãti ce implicã

anumite relatii sociale de productie.

Majoritatea definitiilor pun accent pe faptul cã serviciile sunt „activitãti al cãror rezultat este

nematerial si deci nestocabil”, nu se concretizeazã în produse cu existentã de sine stãtãtoare.

În încercarea de a sintetiza experienta teoreticã si practicã privind definirea serviciilor si

delimitarea lor de bunuri trebuie evidentiat cã acestea reprezintã o activitate umanã, cu un continut

specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale.

Totodatã, serviciile sunt activitãti de sine stãtãtoare, automatizate în procesul adâncirii diviziunii sociale

a muncii si sunt organizate distinct într-un sector denumit sector tertiar.

1. 2. Caracteristicile serviciilor

Definitiile incomplete si chiar contradictorii ale conceptului de servicii necesitã abordarea

particularitãtilor acestora.

Avem în vedere urmãtoarele:

a) intangibilitatea;

b) inseparabilitatea;

c) variabilitatea;

d) perisabilitatea;

e) lipsa proprietãtii.