Managementul Serviciilor Publice

CAP 1 SISTEMUL SERVICIILOR PUBLICE

1.1 Conceptul de sisteme de servicii publice

Noţiunea de sistem public este veche, ea a fost folosită in biologie, fizică, chimie, medicină, etc., iar la ora actuală această noţiune este un cadru de referinţă pentru orice ştiinţă şi e folosit în toate domeniile de activitate.

Teoria generala a sistemului este o nouă disciplina ştiinţifică, ce formulează anumite principii, concepte, legi valabile pentru sisteme in general.

Definiție: Prin sistemul serviciilor publice se înţelege o mulţime de componente (elemente) care, în limitele anumitor condiţii de spaţiu şi timp, interacţionează şi funcţionează, obţinând un rezultat.

Teoria generala a sistemului este o ştiinţă de sinteză care se poate utiliza în orice domeniu de activitate şi poate fi asimilată cu un instrument de cercetare, investigare şi cunoaştere complex.

Deşi sistemele apar în realitate în mod natural, dialectic pot fi definite numai de un observator. Observatorul este un element activ și conştient care delimitează sistemul în concordanţă cu scopurile pe care le urmăreşte. Aceste scopuri pot fi de producţie, cercetare, proiectare, organizare, conducere, etc.

Orice sistem are o frontieră definită de observator, având o mulţime de elemente sau sisteme cu care sistemul considerat are legături externe.

Din punct de vedere matematic, orice sistem e constituit din:

- vectorul coloana a intrărilor x

- matricea de transformare G(s)

- vectorul coloană a ieşirilor y

Matricea de transformare G(s) descrie doar global sistemul. Descrierea interioară a sistemului se poate face numai prin descompunere, constatându-se că fiecare sistem are o structură proprie statică sau dinamică.

Unele sisteme sunt formate atât din subsisteme tehnice cât şi din subsisteme vii : fabrici, uzine, şcoli, spitale, etc. Acestea sunt cunoscute ca sisteme quasi-vii.

Întrucât obiectivul acestor sisteme este de natură economică sau socială, ele pot fi grupate :

- sisteme economice

- sisteme sociale

1.2 Caracteristicile serviciilor publice

Caracteristica se defineşte ca fiind o însuşire comună a tuturor elementelor sistemului ale cărei valori diferă de la o unitate la alta sau de la un grup la altul.

Caracteristicile serviciilor publice sunt :

1. Structura sistemului care reflectă modul de organizare a acestuia, respectiv de descrierea subsistemelor și relaţiilor ce se stabilesc între ele.

2. Eficacitatea sistemului arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului.

3. Eficienţa este raportul dintre rezultatele sistemului și consumul de resurse folosit.

În cazul în care rezultatele și resursele pot fi exprimate ca valori financiare, se vorbeşte de eficienţă economică.

4. Robusteţea este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei unor perturbaţii generate de mediul exterior în limita unor restricţii.

5. Ultrafiabilitatea este definită ca fiind acea capacitate a sistemului de a-şi menţine eficacitatea în condiţiile în care o parte din structura acestuia se defectează.

6. Adaptabilitatea este proprietatea de a modifica automat funcţionalitatea şi/sau structura în vederea menţinerii (maximizării) eficacităţii în condiţiile unui mediu variabil.

7. Autoadaptarea este proprietatea sistemului de a acumula experienţă și de a folosi pentru creşterea eficienţei şi/sau eficacităţii cu care funcţionează.

8. Interdependenţa se defineşte prin faptul că cel puţin o ieşire a unui sistem poate fi utilizată ca intrare a altui sistem, cel puţin la nivelul unor fluxuri de informaţii.

1.3. Noţiunea de serviciu şi cerinţele acestuia

În ultimul deceniu, în economia țărilor dezvoltate, serviciile au devenit principalul element dinamizator al competiţiei economice. De asemenea şi produsele sunt cumpărate pentru serviciile pe care le oferă.

Din multitudinea de accepţiuni ale noţiunii de serviciu reţinem: slujbă, post, muncă prestată în folosul cuiva, subdiviziune fără personalitate juridică al unui ansamblu economic sau administrativ.

Din cele prezentate putem considera că serviciul reprezintă o activitate umană, cu un conținut specializat, având ca rezultat efecte utile imateriale și intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale.

1.4. Serviciile publice

Problematica definirii serviciilor publice este considerată ca fiind extrem de complexă.

Noţiunea de serviciu public este acceptată atât în sens organic cât si în sens material-funcţional (conducere-activitate) .Noţiunea de serviciu public este utilizată pentru a desemna o activitate de interes general, prestată de un organism, adică de o persoană juridică, autorizată de o autoritate a administraţiei publice.