Management

- Originea etimologică este latină “manus”= mână, a mânui, a ţine în mână sau manevrare.

- Cuvântul management este se pare intraductibil în limba română, considerat astfel şi de ţări cum ar fi Franţa, Germania care manifestă infinite precauţii când este vorba de adoptarea unor termeni străini.

- O influenţă hotărâtoare a avut-o verbul francez “manager”= a folosi cu economie, a trata cu atenţie pe cineva (ca urmare a faptului că, o perioadă de timp în Anglia limba oficială a fost franceza).

- Simultan s-a resimţit şi influenţa cuvântului “menage” din care românii au făcut “menaj” însemnând conducerea, administrarea unei case.

- Din franceză cuvântul a fost împrumutat de limba engleză sub forma verbului “to manage” care înseamnă a administra, a conduce. Englezii au derivat apoi în “manager” şi “management”, ceea ce înseamnă conducător şi conducere.

- În dicţionarul enciclopedic, managementul este explicat prin “ştiinţa organizării şi conducerii întreprinderii”.

PROCESE ŞI RELAŢII DE MANAGEMENT

PROCESE DE MANAGEMENT

În activitatea oricărei întreprinderi se desfăşoară procese de muncă. Acestea pot fi:

- de execuţie;

- de management sau de conducere.

Procesele de execuţie se caracterizează prin aceea că forţa de muncă acţionează asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă în vederea obţinerii unor produse sau servicii.

Obiectele muncii: materii prime, materiale etc.

Mijloacele de muncă: maşini, utilaje, instalaţii etc.

- De exemplu: Un muncitor prelucrător prin aşchiere (strungar) acţionează prin intermediul strungului asupra unei bucăţi de metal obţinând o piesă.

Procesele de management se caracterizează prin faptul că o parte din forţa de muncă existentă în unitate acţionează asupra celeilalte părţi majoritare cu scopul de a o atrage în mod organizat la realizarea obiectivelor prestabilite ale unităţii. În acest context procesul de management reprezintă un ansamblu de intervenţii prin care managerul exercită funcţiile managementului. Procesul tipic de management constă în exercitarea funcţiilor managementului.

De exemplu: directorul tehnic coordonează întreaga activitate de producţie prin decizii la nivel de personal.

Acestea sunt:

- previziune;

- organizare;

- coordonare;

- antrenare-motivare;

- control-evaluare.

Procesul tipic de management cuprinde trei faze:

- previzională;

- de operaţionalizare;

- de comensurare şi interpretare a rezultatelor (control-evaluare).

Faza previzională cuprinde procesele de muncă care vizează stabilirea obiectivelor unităţii şi resursele necesare realizării scopului propus.În această fază se exercită funcţia de previziune. Aceste procese au loc la eşalonul superior al sistemului de management, în consecinţă, deciziile strategice şi tactice au prioritate.

Faza de operaţionalizare în care se manifestă, cu prioritate, funcţiile managementului: de organizare, de coordonare şi antrenare. După ce s-au definit obiectivele unităţii - în prima etapă - este firesc să se adopte decizii menite să asigure realizarea acestora, impunându-se o activitate intensă de organizare a proceselor de muncă, coordonarea activităţilor pe fiecare componentă structurală a unităţii şi pe ansamblul său, fără a neglija antrenarea personalului la realizarea obiectivelor prestabilite. În această fază au o pondere mare în activitatea managerului deciziile curente.

Faza de control-evaluare cuprinde activităţile cu privire la cuantificarea rezultatelor şi compararea cu cele prestabilite, analiza şi interpretarea acestora, formularea unor concluzii privitoare la ciclul de management viitor.În această fază are loc adoptarea deciziilor de corecţie la nivelul managementului superior şi mediu.

Relaţiile de management pot fi definite ca raporturi care se stabilesc între componenţii unei organizaţii şi între aceştia şi componenţii altor organizaţii în procesele exercitării funcţiilor managementului în organizaţia respectivă.

1.De exemplu: compartimentul Financiar- contabil al unei firme are relaţii cu Administraţia financiară pentru plata contribuţiilor sociale sau a taxelor şi a impozitelor.

2. Alt exemplu: raporturi între manageri şi executanţi care pot fi de colaborare sau conflictuale.

Determinarea social-economică rezultă din dependenţa relaţiilor de management, de natura relaţiilor de producţie. Prin această dependenţă se asigură aceleaşi caracteristici economico-sociale esenţiale unităţilor economice bazate pe aceeaşi formă de proprietate.

În acest context, se poate afirma că la acelaşi tip de unităţi, principalele activităţi sunt fundamentate pe aceleaşi principii de management, utilizarea anumitor metode de previziune, organizare, motivare a personalului, adoptarea unor modalităţi de management participativ sunt identice sau asemănătoare.

Determinarea tehnico-materială constă în dependenţa trăsăturilor managementului de caracteristicile muncii şi mijloacelor de muncă ce constituie suportul tehnico-material al încadrării unităţilor economice în ramuri şi subramuri.

Ex: managementul industriei constructoare de maşini; managementul turismului; managementul industriei alimentare.

Determinarea umană constă în faptul că o apreciabilă influenţă asupra relaţiilor de management o are şi componenţa colectivităţii fiecărei unităţi economice şi cultura sa organizaţională.

Ex: personalitatea managerilor, specialiştilor, muncitorilor, care-şi desfăşoară munca îşi pune amprenta asupra relaţiilor de management; obiceiurile din firmă (să vină îmbrăcaţi la costum); tradiţii (să ofere în fiecare an de Crăciun salariaţiilor şi famililor acestora o petrecere).