Previziune Macroeconomică

PREVIZIUNE MACROECONOMICĂ

CONŢINUTUL, FUNCŢIILE ŞI NECESITATEA CONDUCERII

MACROECONOMICE PREVIZIONALE

1.1. CONŢINUTUL CONDUCERII MACROECONOMICE

Sub aspect teoretic, conducerea înseamnă elaborarea unor principii, a unor metode şi

tehnici de lucru cu caracter general care, transpuse în practică, să asigure folosirea optimă

a potenţialului productiv.

Sub aspectul acţiunii practice, conducerea înseamnă aplicarea acestora la condiţiile

concrete în care funcţionează organismul economic şi îmbunătăţirea lor în raport cu

cerinţele realităţii în continuă dezvoltare şi perfecţionare.

Conducerea se exercită la nivel macro, mezo şi microsocial, precum şi la nivelul unităţilor

administrativ-teritoriale, respectiv la nivel regional, în funcţie de veriga organizatorică la care se

adoptă deciziile, acestea fiind instrumentele specifice ale conducerii. Conducerea la diferite

niveluri se particularizează nu numai prin sfera de cuprindere, prin formele şi metodele acţiunii

practice de conducere, ci şi prin însăşi esenţa sa.

Astfel, conducerea la nivel macro-social, în mod deosebit conducerea macroeconomică, se

exercită asupra unor probleme majore care privesc întreaga societate, întreaga naţiune, ca de

exemplu:

- fundamentarea ritmurilor de creştere pentru indicatorii sintetici, pentru mărimile

economice agregate: produs global brut, produs intern brut, produs intern net, produs naţional

brut, produs naţional net, pe total economie şi pe locuitor;

- modernizarea structurilor economico-sociale şi proiectarea traiectoriei de creştere

economică;

- fundamentarea şi reglarea raţională a proporţiilor economice sintetice, prin evaluarea şi

ierarhizarea corectă a nevoii sociale, în corelaţie strânsă cu potenţialul economico-social şi

fixarea ordinii de prioritate în alocarea acestuia;

- definirea strategiilor pentru desfăşurarea unor procese cu orizont de timp îndelungat, ca de

exemplu, în domeniul dezvoltării şi aplicării ştiinţei şi tehnologiilor, al formării şi perfecţionării

forţei de muncă;

- participarea eficientă la circuitul economic mondial şi combinarea optimă a factorilor

PREVIZIUNE MACROECONOMICĂ

interni şi externi în procesul creşterii economice.

În lumea contemporană, conducerea macroeconomică, în calitatea sa de componentă de

bază a conducerii întregului sistem al activităţilor sociale, a devenit o necesitate obiectivă, datorită

următoarelor împrejurări:

- în primul rând, este vorba de condiţiile materiale ale producţiei moderne,

caracterizate prin dezvoltarea rapidă a forţelor de producţie, adâncirea diviziunii sociale a

muncii, diversificarea şi multiplicarea centrelor de decizie, accentuarea proceselor de

specializare şi cooperare în producţie, creşterea caracterului social al producţiei ca rezultat al

desfăşurării revoluţiei tehnico-ştiinţifice pe plan mondial;

- în al doilea rând, economiile contemporane sunt mecanisme vaste şi complexe, mai

ales în condiţiile descentralizării, proprie economiilor liberalizate, constituite din numeroase

elemente structurale, între care există raporturi multiple de interdependenţă. Pentru ca fiecare

element structural să-şi poată desfăşura normal activitatea este necesar ca alte elemente

structurale să furnizeze mijloacele sau capitalul tehnic, financiar şi uman şi să-i absoarbă

produsele;

- în al treilea rând, revoluţia tehnico-ştiinţifică mondială exercită o influenţă puternică

nu numai asupra forţelor de producţie ci şi asupra organizării şi conducerii activităţilor

economice. În aceste condiţii, conducerea trebuie să asigure coordonarea activităţii ştiinţifice şi

utilizarea optimă a ştiinţei şi tehnicii în activitatea economică.

Componentele principale ale sistemului conducerii macroeconomice sunt următoarele:

sistemul principiilor fundamentale de conducere;sistemul de organizare;mecanismele de studiere

a trebuinţelor sociale, de determinare, atragere şi alocare a resurselor, de producere, repartizare

şi utilizare finală a produsului naţional, de echilibrare a balanţei de plăţi externe;sistemul

criteriilor de eficienţă în diferite sfere şi la diferite niveluri organizatorice;sistemul pârghiilor şi

stimulentelor economice specifice conducerii; sistemul mecanismelor speciale pentru accelerarea

sau frînarea desfaşurării unor procese; sistemul informaţional; sistemele de adoptare a deciziilor,

de control, analiză şi evaluare a rezultatelor, de corectare a deciziilor potrivit noilor

condiţii;modalitaţile de adaptare a mecanismelor economice la condiţiile noi apărute pe plan

intern şi extern.

1.2. ŞTIINŢA PREVIZIUNII

Unul din atributele conducerii în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiiţifice este de a coordona

activitatea de cercetare tehnico-ştiinţifică şi de a promova în practica social-economică cele mai

noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne. În acest context, în cadrul activităţii de cercetare