Extras din curs

1.1. DE LA INTELIGENTA NATURALA LA INTELIGENTA ARTIFICIALA

Inteligenta artificiala este un domeniu care retine din ce in ce mai mult atentia economistilor, managerilor si celorlalte profesii, deoarece sistemele bazate pe cunostinte, sistemele bazate pe algoritmi genetici, sistemele fuzzy, sistemele hibride si sistemele neuronale sunt sisteme de inteligenta artificiala pe cale de a ocupa un loc din ce in ce mai important in viata lor profesionala.

Capacitatea de a invata, de a intelege, de a sti, din experienta si de a se descurca in situatii vechi si noi, aceasta "inteligenta" insotita de colectarea informatiei, efectuarea prelucrarilor, pregatirea alternativelor decizionale si in final luarea deciziei este acum in slujba managerilor de toate tipurile si a celor economisti in mod special.

Stiintele economice si domeniul lor (managementul, finantele, contabilitatea, etc.) sunt in practica realizate din oameni cu performante diferite care trebuie sa faca fata sarcinilor nestructurate, nonliniare, dinamice si stocastice, cu luarea in seama, simultan, a aspectelor cantitative si calitative, in care intervin intuitia, experienta si inteligenta, notiuni vag definite, percepute cu aproximatie si avand consecinte asupra comportamentului in interactiunile cu mediul intern si extern.

Dictionarele specializate prezinta inteligenta ca pe capacitatea de a invata sau intelege din experienta, abilitatea de a achizitiona si memora cunostinte, capacitatea de a raspunde repede si cu succes la probleme noi, utilizarea facultatii de a rationa in rezolvarea problemelor si conducerea activitatilor cu eficacitate.

Din aceasta definitie generala desprindem termeni care pot fi imediat asociati naturii omului, inteligentei si comportamentului uman.

Simplificand, putem spune ca inteligenta este abilitatea de a achizitiona cunostinte si de a le utiliza. In acest proces se folosesc gandirea si rationamentul.

Acestea sunt aspectele care caracterizeaza ceea ce, in mod obisnuit, se numeste inteligenta umana (naturala).

Inteligenta artificiala isi propune sa imite caracteristicile inteligentei umane cu ajutorul calculatoarelor electronice si al programelor inteligente. Scopul final este comportamentul inteligent al calculatoarelor.

Sistemele de inteligenta artificiala sunt astazi pregatite sa memoreze cunoasterea din cele mai diverse domenii, daca omul specialistul ( expertul in domeniu) le-o pune la dispozitie si sa o redea la momentul oportun sau sa o utilizeze in rationamente specifice.

Cunoasterea sistemelor de inteligenta artificiala este depozitata intr-o baza de cunostinte care contine fapte, concepte, proceduri si relatii. Aceasta cunoastere este organizata, inteligibila si rapid utilizabila de catre sistem in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor. O limita a cunoasterii acestor sisteme consta in faptul ca scopul sau il reprezinta un subiect particular sau un domeniu si deci nu are aceeasi cuprindere care poate fi asteptata de la un om. Totusi, scopul unui sistem de inteligenta artificiala este relevant pentru domeniul respectiv.

Pe langa cunoastere, a doua componenta a inteligentei artificiale este in legatura cu tehnicile si metodele utilizate pentru ca sistemul sa gandeasca si sa rationeze pe baza cunoasterii.

Dotat cu astfel de trasaturi, un sistem inteligent poate face interferente si elabora concluzii, sfaturi, solutii sau decizii in domeniul respectiv. Un sistem inteligent este acela care este capabil sa faca mai mult decat solutionarea de probleme pentru care este nevoie de punere in calcul, memorare si regasire a cunostintelor sau un simplu control al rationamentelor.

Sistemele de inteligenta artificiala depind de bazele de cunostinte proprii si strategiile inferentiale ( de control al rationamentelor ) programate in vederea rezolvarii problemelor. Ele sunt capabile sa rezolve si alte probleme fara schimbari in baza de cunostinte sau in strategiile inferentiale, pot utiliza si algoritmi, mai ales pentru cautarea si controlul cunostintelor, dar acesti algoritmi nu dau forta care comanda procesele de solutionare a problemelor ca in cazul programelor conventionale.

Valoarea potentiala a inteligentei artificiale poate fi mai bine inteleasa daca o punem in contrast cu inteligenta naturala (umana).

In concluzie, putem mentiona fara sa gresim ca inteligenta artificiala este un domeniu dinamic si foarte variat. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca inteligenta artificiala este in legatura cu doua idei de baza:

- implica studierea proceselor umane de gandire, pentru a intelege ce este inteligenta;

- este in legatura cu reprezentarea acelor procese, via calculator, robot sau alte masini inteligente;

Strans legat de aceste doua idei se pot specifica si obiectivele inteligentei artificiale:

1. obiectivul primar: sa faca, in general, masinile mai inteligente;

2. obiectul laureatului Nobel: sa intelegem ce este inteligenta;

3. obiectul antreprenorial: sa faca masinile mai utile.

1.2 DIFERENTELE PROGRAMELOR INTELIGENTE FATA DE PRODUSELE INFORMATICE CONVENTIONALE

Programele inteligente se bazeaza pe reprezentarea simbolica si manipularea simbolurilor. In inteligenta artificiala un simbol este o litera, un cuvant sau un numar care se utilizeaza pentru reprezentarea obiectelor, proceselor, situatiilor si relatiilor dintre ele.

Obiectele pot fi oameni, lucruri, idei, concepte, evenimente, sau propozitii despre fapte. Prin utilizarea simbolurilor este posibila crearea unei baze de cunostinte care inmagazineaza fapte, concepte si relatiile dintre ele. Astfel, cele mai variate procese sunt utilizate pentru manipularea simbolurilor in vederea generarii de sfaturi sau recomandari pentru solutionarea problemelor.

Dupa ce o baza de cunostinte este constituita trebuie dezvoltate mijloacele pentru solutionarea problemelor. In acest scop se utilizeaza tehnicile de baza cum sunt cautarea si compararea simbolurilor (pattern matching-ul). Cunoscandu-se o informatie initiala, de inceput, programul inteligent cauta in baza de cunostinte simbolurile sau structurile de simboluri, respectiv conditiile specifice, observa daca se potrivesc cu faptele din baza de fapte si satisfac criteriile de solutionare a problemei. Se va urmari cel mai bun raspuns obtinut din baza de cunostinte.