Modelarea și Simularea Proceselor Economice

Introducere în teoria modelării

Unul dintre cele mai importante instrumente de cunoaştere ştiinţifică, modelul reprezintă o imagine convenţională a obiectului de cercetare. Modelul se construieşte de către subiectul cercetării (observator) astfel încât să reflecte caracteristicile obiectului (atributele, relaţiile reciproce, parametrii structurali şi funcţionali etc.), esenţiale pentru scopul cercetării. De aceea, problema calităţii acestei reflectări, adică a măsurii în care este adecvat obiectului, poate fi corect rezolvată numai în raport cu scopul stabilit.

Modelul poate avea importanţă practică numai cu condiţia ca analiza sa (prin experimentare activă, prin cercetare deductivă etc.), cu mijloacele pe care le are la dispoziţie subiectul cercetării, să fie mai accesibilă acestuia decât studierea nemijlocită a obiectului. Construirea modelului pe baza studierii preliminare a obiectului şi a stabilirii caracteristicilor sale esenţiale, analiza experimentală şi / sau teoretică a modelului, compararea rezultatelor cu datele privind obiectul, corectarea modelului ş.a.m.d. alcătuiesc conţinutul metodei modelării. Premisa accesibilităţii relative mai mari a modelului la analiză în comparaţie cu obiectul o constituie faptul că modelarea duce, de obicei, la o imagine simplificată a obiectului. Această imagine simplificată, dar riguroasă, face posibilă descoperirea unor legături foarte greu de gasit altfel.

Există numeroase definiţii şi clasificări ale modelelor în raport cu sarcinile diferitelor ştiinţe. Cea mai strictă şi mai generală dintre ele se bazează pe noţiunile de homomorfism şi izomorfism. Imaginea obiectului de cercetare care se formează în mintea observatorului în conformitate cu scopul său este homomorfă - simplificată, deoarece abstracţia, neglijarea acelor proprietăţi ale obiectului care sunt neesenţiale din punctul de vedere al scopului considerat, este o condiţie necesară a oricărei cercetări.

În continuare, observatorul construieşte modelul propriu-zis: un sistem abstract sau material, izomorf cu imaginea simplificată, formată anterior, cu privire la setul de atribute (sau relaţii) stabilite.

Mai formalizat, se poate spune: din două modele M1 şi M2, fiecare este modelul celuilalt, dacă există o imagine homomorfă N1 a sistemului M1 şi o imagine homomorfă N2 a sistemului M2, care sunt izomorfe între ele .

Clasificari ale modelelor

În funcţie de mijloacele de modelare alese, modelul poate fi:

abstract (conceptual); poate fi un sistem de expresii matematice, care descriu caracteristicile obiectului modelării şi relaţiile dintre ele (modelul matematic). Modelele abstracte se pot împărţi în:

- modele numerice – modele cu valori numerice concrete ale caracteristicilor;

- modele logice – modelele reprezentate cu ajutorul unor expresii logice. În această categorie se includ, de obicei, schemele logice ale algoritmilor şi programele de calcul.

- modele grafice – modelele reprezentate prin imagini grafice