Bazele tehnologiei informației

1.1. Dată, informatie, decizie

Data reprezintă o însiruire de caractere numerice sau alfanumerice, care au o anumită

semnificatie. Datele sunt reprezentate prin siruri de caractere, simboluri, cifre, cuvinte; fiind sunt supuse

procesului de prelucrare duc la obtinerea informatiilor ce reprezintă semnale, stiri despre evenimentele

sau procesele economice care au loc în cadrul unei unităti.

Pentru cunoasterea si gestionarea eficientă a unei unităti trebuie identificate evenimentele si

faptele care generează date, trebuie delimitate precis obiectivele cunoasterii si conducerii, trebuie stabiliti

purtătorii materiali de informatie, precum si modalitătile prin care se culeg si se înregistrează datele,

metodele si instrumentele de prelucrare a acestor date si destinatia informatiilor, transferul lor la

destinatar.

Utilizând simboluri asociate cu realitatea, informatia este folosită în

caracterizarea ordinii si a organizării specifice, în studiul procesului de reflectare,

căpătând semnificatii proprii fiecărui domeniu al cunoasterii.

Termenul de informatie a fost introdus initial în domeniul tehnic, pentru a defini eventuala incertitudine

înlăturată prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile. În timp, a dobândit diferite

semnificatii, în functie de contextul concret în care a fost utilizat.

În general, informatia rezultată în procesul cunoasterii este privită ca o cunostintă, o reflectare a

realitătii obiective în constiinta umană. Definind cunoasterea ca „un proces complex de însusire,

apropiere, reconstructie a realitătii obiective de către subiect”, informatia vizează fiecare din elementele

noi, în raport cu cunostintele prealabile, cuprinse în semnificatia unui simbol sau a unui grup de

simboluri. Cunoasterea teoretică, adâncirea cunoasterii prin intermediul gândirii pătrunde în esenta

lucrurilor, sesizează legăturile interne, cauzele si legile lor. Ea are loc pe baza prelucrării datelor

obtinute de cunoasterea empirică, de procesul de reflectare a obiectelor în procesul interactiunii

nemijlocite a omului.

Informatia este caracterizată în mare măsură prin gradul de subiectivitate-obiectivitate, referinduse

la dependenta acesteia de utilizator, de intervalul de timp asupra căruia face referintă, dar si de

aspectele calitative si cantitative, cu exemplificarea clasică „informatia contabilă”. Informatiei trebuie să

i se asocieze o valoare de utilitate, respectiv speranta de economie, calculată prin diferenta realizată între

efectele unei decizii promovate, în si fără elementul „cunoastere” a informatiei respective. Valoarea de

utilitate a unei informatii este strict dependentă de aspectul fizic, dar si de aspectul uzurii morale, aspect

prioritar datorat mediului, caracterizat printr-o maximizare a dinamismului acestuia. Informatia este

supusă unui risc ridicat de degradare, indus de actiunile de producere si de difuzare, actiuni rezultate din

interactionarea multiplă si complexă cu suma informatiilor dintr-un mediu. Riscul de degradare a

informatiei este influentat de executarea procesului de prelucrare într-un anumit context spatial si

temporal, de suma utilizatorilor, precum si de atitudinea acestora fată de informatie.

După situarea în timp, informatiile pot fi: active, pasive si previzionare.

Informatiile active sau operative sunt informatiile care reflectă activitatea curentă, în mod

operativ, adică la locul si momentul producerii unui efect sau proces economic. Acestea sunt utilizate de

către conducerea unui agent economic în influentarea imediată a activitătii unitătii respective.

Informatiile pasive reprezintă informatiile care reflectă o activitate trecută a unei unităti

economice si sunt utilizate de către organele de conducere pentru a influenta perioada viitoare.

Informatiile previzionare privesc perioada viitoare si se obtin pornind de la

analiza informatiilor istorice sau pasive.

Pentru a fi eficientă, informatia trebuie să fie fundamentată stiintific, trebuie să fi oportună,

captată la timp si de cine trebuie, să fie clară si să nu fie contradictorie.

După continut, informatiile sunt: elementare, complexe si sintetice.

Informatiile elementare reflectă un singur moment din activitatea întreprinderii si se obtin prin

prelucrarea datelor ca urmare a producerii unui fenomen sau proces economic. Informatiile complexe se

obtin prin prelucrări succesive de informatii elementare. Ele au rolul de a centraliza întreaga activitate

desfăsurată de o unitate economică pe o anumită perioadă. Informatiile sintetice se obtin în munca de

analiză si ca urmare a prelucrării informatiilor complexe si elementare.

Un alt criteriu de clasificare a informatiilor este reprezentat de delimitarea acestora după forma de

exprimare. În conformitate cu acest criteriu, informatiile se prezintă sub forma de informatii analogice,

informatii cantitative si informatii calitative. Informatiile analogice, ca relatii între diversele date de

intrare, se obtin în special în procesul de productie. Informatiile cantitative reflectă cantitativ activitatea

economică desfăsurată de unitatea economică, iar informatiile calitative reflectă calitatea activitătii

economice.