Managementul Companiilor Financiar-Bancare

Domeniu: Finanțe

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 41 în total

Cuvinte : 13963

Mărime: 244.87KB (arhivat)

Puncte necesare: 9

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Economie și afaceri internaționale

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE: EVOLUŢIA ISTORICĂ A SISTEMULUI BANCAR DIN SUA 5
CAP I - PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE MANAGEMENTULUI BANCAR 6
1.1 Bilanţul băncilor comerciale 7
1.2 Rolul capitalurilor proprii în prevenirea falimentelor 10
1.3 Activităţile extrabilantiere 11
CAP II - REFORMA REGLEMENTĂRII FINANCIARE INTERNAŢIONALE 13
2.1 Categorii de bază ale reglementării financiare 13
2.2 Solvabilitatea şi lichiditatea sistemului bancar internaţional (Acordul Basel III) 20
2.3 Impactul negativ al finanţelor offshore şi sistemului bancar din umbră 21
CAP III - TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI DECLINUL BĂNCII TRADIŢIONALE 24
3.1 Necesitatea adaptării reglementării la evoluţiile din sistem – reglementarea activităţilor cooperativelor de credit şi a caselor de economii 25
3.2 Separarea activităţilor bancare de celelalte servicii ale industriei financiare 26
3.3 Plăţile electronice şi progresul e-banking 28
STUDIU DE CAZ – BCR – reconfigurarea şi reforma institutionala 30
4.1 Obiective 30
4.2 Despre BCR 30
4.3 Privatizarea Băncii Comerciale Române 31
4.4 Prezentarea Sucursalei BCR Câmpulung Moldovenesc 33
CONCLUZII 38
Referințe bibliografice 39
Lista tabelelor
Tabelul 1: Bilanț inițial 9
Tabelul 2: Bilanț final 10
Lista figurilor
Figura 1: Ponderea împrumuturilor totale non financiare, 1960-2010 25
Figura 2: Cote de piață e-banking în România 29
Figura 3: Logo BCR 32

Extras din licență

REZUMATUL LUCRĂRII

Am optat pentru această temă, deoarece managementul companiilor financiar-bancare reprezintă un segment foarte important din activitatea bancară.

Această lucrare este structurată pe trei capitole :

Capitolul I – Principiile de bază ale managementului bancar

Bilanțul băncilor comerciale poate fi gândit că o listă a surselor și utilizărilor de fonduri bancare. Pasivele băncii sunt sursele de fonduri, care includ depozite, depozite la termen, împrumuturi de la alte bănci și corporații, și capitalul bancar. Activele băncii sunt utilizările sale de fonduri, care includ rezervele, elemente de numerar în proces de colectare, depozite la alte bănci, titluri de valoare, împrumuturi și alte bunuri de capital (mai ales fizice).

Deși mai multe active lichide au tendința de a câștiga venituri mai mici, băncile doresc în continuare să le dețină. În mod specific, băncile dețin rezerve în secundare şi în exces, deoarece acestea oferă asigurare împotriva costurilor unui flux de depozit. Băncile îşi gestionează activele pentru a-şi maximiza profiturile prin încercarea de a scoate cât de mulţi bani este posibil din credite și titluri de valoare şi în același timp, încearcă să minimizeze riscul. Băncile administrează sumele de capital pe care le dețin pentru a preveni eșecul băncii și pentru a îndeplini cerințele bancare de capital constituite de către autoritățile de reglementare.

Activitățile extrabilantiere constau în tranzacționarea instrumentelor financiare și generatoare de venituri din taxe și vânzări de împrumut, toate cele care afectează profiturile băncilor, dar nu sunt vizibile pe bilanțurile acestora. Deoarece aceste activități extrabilanțiere expun băncile la un risc crescut, conducerea băncii trebuie să acorde o atenție deosebită procedurilor de evaluare a riscurilor și de control intern pentru a restricționa angajații să-şi asume un risc prea mare.

Capitolul 2 – Reforma reglementării financiare internaţionale

Sistemul bancar „fantomă”sau „umbră” se bazează pe organisme de credit nebancare şi pe organisme de plasament colectiv finanţate, la rândul lor, de bănci de investiţii. Sectorul reuneşte un ansamblu de intermediari financiari, care compun circuitul tranzacţiilor financiare extrabilantiere (SPV – Special Purpose Vehicles, fonduri de plasament, fonduri alternative, asiguratori, etc.).

Capitolul 3 – Tehnologia informaţiei şi declinul băncii tradiţionale

Începând cu mijlocul anilor 1980, consolidarea bancară s-a desfăşurat într-un ritm rapid. Prima fază de consolidare bancară a fost rezultatul falimentelor bancare. A doua fază a fost stimulată de tehnologia informației și de Legea Riegle-Neal din 1994, care stabilește bază pentru un sistem bancar la nivel naţional. Odată ce consolidarea bancară a fost stabilită, există riscul să rămână un sistem bancar cu mai multe mii de bănci.

CUVINTE CHEIE : panică bancară, e-banking, criză economică, criza creditelor, sistemul bancar din umbră

INTRODUCERE: EVOLUŢIA ISTORICĂ A SISTEMULUI BANCAR DIN SUA

Industria modernă bancară în Statele Unite a început atunci când banca Americii de Nord a fost fondată în Philadelphia în anul 1782 Cu succesul acesteia, alte bănci au fost deschise pentru mediul de afaceri. O controversă majoră care implică industria în primii ani a fost dacă Guvernul său statele ar trebui să supravegheze băncile Federaliștii, în special Alexander Hamilton, au pledat pentru un mai mare control centralizat bancar şi urmărire federală a băncilor. Eforturile lor au condus la crearea, în 1971, a Băncii Statelor Unite ale Americii, care are elemente atât dintr-o bancă privată cât şi dintr-o bancă centrală. În 1811 eforturile lor au întâlnit succesul, după care congresul a fost stimulat să creeze a doua Bancă a Statelor Unite în 1816. În 1863, pentru a elimina abuzurile băncilor de stat, Legea Băncii Naționale a creat un nou sistem de bănci naționale. În 1913, pentru a promova un sistem bancar mai sigur, toate băncile naționale au trebuit să devină membre ale Sistemului Federal de Rezerve. Pe parcursul Marii Depresiuni din anii 1930-1933 legislația bancară a stabilit Federal Deposit Insurance Corporation ( FDIC ), care a oferit asigurare federală pentru depozitele bancare.