Marketing Public

Conceptul public

Atributul public este utilizat frcvent în limbajul curent prin asocierea cu diferite cuvinte desemnând concepte uzuale ale vieţii cotidiene.

Printre cele mai frecvente asocieri avem:

- Proprietatea publică

- Sectorul public

- Transport public

- Educatie publică

- Interes public

- Utilitate publică

- Bun public

- Emisiune publică

- Sănătate publică

- Companie publică

- Universiate publică

- Televiziune publică

- Politică publică

- Management public

- Marketing public etc.

Plecând de la dihotomia (diviziune în două părţi a unui concept) raportului public/privat, putem observa că o organizaţie publică nu produce în mod exclusiv bunuri publice, ba mai mult poate produce numai bunuri private.

Ideea de bază pe care este construită o organizaţie implică realizarea unui bun cu o anumită finalitate. O clasificare a bunurilor pe dihotomia de bază presupune o împărţire în două categorii: bunuri publice şi bunuri private.

Definirea acestora are la bază două proprietăţi:

- Nonrivalitatea – un consumator suplimentar nu diminuează consumul celor deja existenţi;

- Nonexclusivitatea - imposibilitatea de a exclude de la consum vreun consumator potenţial odată ce bunul a fost produs.

Bunul public reprezintă categoria de bunuri care are proprietăţile nonrivalitatea şi nonexclusivitate, în timp ce bunul privat reprezintă categoria de bunuri care nu au aceste proprietăţi.

Ex. - bun public – lumina unui far maritim care dirijează navigaţia vapoarelor are proprietatea de nonexclusivitate pentru că nici un vapor nu poate fi împiedecat să se folosească de el, dar are şi proprietatea de nonrivalitate pentru că folosirea sa de către unvapor nu diminuează serviciul pentru alte vapoare.

Ex. – bun privat – un aliment poate fi bun privat pentru că odată consumat de o persoană celelalte sunt excluse de la consum, iar cantitatea disponibilă pentru ele este diminuată prin consumul respectiv.

Economia face o legătură între conceptul organizaţie şi conceptul bun, diferenţa organizaţie publică/organizaţie privată nu are o bază economică asociată naturii bunurilor produse, ci una de natură juridică.

Organizaţia publică este organizaţia care se află în proprietatea statului.

Sectorul public

Sectorul public desemnează acea parte a economiei în care se manifestă pe de o parte, proprietatea de stat şi, pe de altă parte, proprietatea publică.

Sectorul public, definit în funcţie de forma de proprietate poate fi caracterizat prin următoarele aspecte:

- dimensiunea - aceasta diferă de la o ţară la alta, în funcţie de ideologia politică a partidului de guvernământ şi reflectă domeniile în care se manifestă intervenţia statului în economie;

- intensitatea - aceasta diferă atât de la o economie la alta dar aceasta poate diferi şi în cadrul aceleiaşi economii de la un domeniu la altul, ea exprimând amploarea acţiunilor statului în domeniu.

Sectorul public cuprinde:

- regiile autonome: acele unităţi care se află încă în proprietatea publică şi care sunt constituite în domenii economice de interes strategic naţional;

- administraţia publică - reprezintă ansamblul autorităţilor care produc servicii pentru colectivităţi şi redistribuie veniturile prin diverse modalităţi, îndeplinind sarcini administrative

Administraţia publică poate fi:

1. administraţie publică centrală care include: parlamentul; preşedenţia; ministerele; instituţii juridice; instituţii şi servicii publice centrale;

2. administraţia publică locală: administraţie care vizează toate instituţiile care au sarcini administrative şi care funcţionează la nivel local şi include: consiliile comunale, orăşeneşti şi judeţene, primăriile, autorităţile din subdiviziunile municipiilor, prefectura, serviciile publice ale instituţiilor centrale din unităţile administrative teritoriale, serviciile publice locale.

- fondul financiar - include terenurile pe care se află instituţiile publice, regiile autonome, administraţiile publice dar şi terenurile cultivate sau necultivate care se află în proprietate publică.

Ce este marketingul?

Marketingul mai mult ca oricare alta functiune din organizatie se ocupa de consumator.

Crearea relatiilor cu consumatorii pe baza valorii si a satisfactiei pentru acestia reprezinta esenta gandirii si practicii moderne de marketing.

Scopul marketingului este acela de a atrage consumatori noi prin promisiunea unei valori superioare si de a-i pastra pe cei existenti prin asigurarea satisfactiei.

Un marketing bine facut este conditia decisiva a succesului oricarei organizatii fie ea mica sau mare, comerciala sau non-profit, cu raza de actiune nationala sau mondiala.

Deci ce inseamana marketing?

Definitii ale marketingului

Marketing – termen de origine anglo-saxsona ce deriva din verbul “To market” - a desfăşura continuu tranzacţii de piaţa, a vinde a cumpăra.

Piaţa reprezintă locul de întâlnire a cerinţelor consumatorilor, exprimate prin cerere‚ cu cele ale producătorilor exprimate prin ofertă şi este caracterizată prin importante prefaceri sub aspectul volulmului, structurii şi al mecanismului său de funcţionare.

Definitii

- Definiţia data de AMA - Asociaţia Americană de Marketing - "realizarea activităţilor economice care dirijează fluxul de bunuri şi servicii de la producător la consumator sau utilizator".

- Profesorul W.J.Stanton care arată că "marketingul este un întreg sistem de activităţi economice, referitoare la programarea, stabilirea preţurilor, promovarea şi distribuirea produselor şi serviciilor menite sa satisfacă cerinţele consumatorilor actuali şi potenţiali".

- După A. Denner marketingul reprezintă: "analiza permanentă a cererii pe de o parte, iar pe de alta parte stabilirea şi punerea în acţiune a mijloacelor de satisfacere a acesteia, în condiţiile unui profit optim“.