Scule Așchietoare

În prezent 90% din piesele prelucrate în construcţia de maşini se realizează prin procedee de generare prin aşchiere.

În costul total al unui produs tehnic 10% reprezintă costul sculelor aşchietoare deoarece sculele:

- se fabrică din materiale rare, deficitare şi scumpe;

- au precizie ridicată;

- au rugozităţi scăzute;

- au forme complexe, dificil de obţinut tehnologic.

Pe plan mondial (Germania, Japonia, Anglia, Franţa) costul sculelor produse este de până la 2,5 de ori mai mare decât costul maşinilor-unelte produse. În SUA raportul este de 1:1 în condiţiile unui import masiv de scule aşchietoare.

În România anului 1989, 46% din valoarea producţiei în domeniul maşinilor-unelte o reprezenta sculele aşchietoare. În anul 1988, 65% din necesarul de scule aşchietoare se obţinea în întreprinderi specializate, 14% în sculării uzinale, iar 21% se importa. Din producţia de scule se exportă cca 15%.

În ţară există numeroase fabrici de scule: I.S.Râşnov, I.S.E.H.Focşani, I.M.F.Bucureşti, I.M.D.S.Sf. Gheorghe, I.S.D.Rădăuţi, I.S.Câmpulung Moldovenesc, I.Burghie Turnu Severin, I.S.Mărăşeşti etc.

În paralel cu procedeele de aşchiere se dezvoltă procedee neconvenţionale de prelucrare ca electroeroziunea, prelucrarea prin scântei, prelucrări anodo-mecanice etc. Acestea au un domeniu propriu de aplicabilitate şi nu vor înlocui aşchierea, cel puţin în viitorul apropiat, deoarece au productivităţi mai reduse, sunt energointensive şi nu se poate renunţa la tot parcul de maşini-unelte existente şi la experienţa acumulată în domeniul prelucrărilor prin aşchiere.

Se apreciază totuşi că ponderea prelucrărilor prin aşchiere va scădea în viitor prin perfecţionarea tehnologiilor primare ca turnarea, laminarea, deformarea plastică etc.

Se importă scule aşchietoare pentru roţi dinţate, pentru debitare, plăcuţe şi scule sinterizate, scule şi port-scule pentru maşini-unelte cu comandă numerică şi pentru maşini-unelte grele.

1.1. DEFINIŢIA, DESTINAŢIA ŞI STRUCTURA SCULELOR AŞCHIETOARE.

Scula aşchietoare este un organ de maşină de execuţie, respectiv o unealtă de mână sau un organ activ al unei maşini-unelte care îndepărtează adaosul de prelucrare sub formă de aşchii, generând suprafaţa prelucrată.

Diversitatea mare a formelor, dimensiunilor şi a materialelor pieselor, a procede-elor de prelucrare, a condiţiilor de precizie şi a caracterului producţiei a condus la apariţia unui număr mare de tipodimensiuni de scule aşchietoare.

Scula aşchietoare îndeplineşte două funcţii de bază:

1) aşchiază un strat de material de o anumită grosime, depinzând de forma şi dimensiunile semifabricatului şi a piesei finite;

2) asigură obţinerea dimensiunilor şi a formei piesei în toleranţele prescrise, precum şi rugozitatea suprafeţelor piesei.

Sculele aşchietoare se compun, în general, din următoarele părţi principale:

1) partea activă, ce cuprinde tăişurile aşchietoare care participă nemijlocit în procesul de aşchiere;

2) partea de calibrare, care execută netezirea suprafeţei prelucrate şi ghidarea sculei în timpul lucrului;