Recondiționarea prin lipire

ARGUMENT

Procedeele de reconditionare a pieselor prin lipire prezinta, sub aspectul eficientei economice, avantaje deosebite, rezultate din simplitatea lor, economie de materiale, manopera si energie si din posibilitatile aplicarii acestora la reconditionarile pieselor în cazul productiei în serie. Aceste procedee sunt folosite la reconditionarea pieselor componente auto vehiculelor, masinilor-unelte, utilajelor de constructii, produselor electrotehnice si electronice; se aplica, de asemenea, cu rezultate bune in cazul pieselor turnate cu defecte, precum si la încarcarea suprafetelor cu materiale rezistente la uzare, domeniu care, în ultimii ani, a cunoscut o dezvoltare deosebita.

În comparatie cu procedeul de reconditionare a pieselor prin sudare procedeele de reconditionare a pieselor prin lipire necesita temperaturi de lucru mai scazute (uneori chiar temperatura mediului ambiant), fapt ce permite sa se foloseasca viteze de executie mai mari, tensiunile interne sunt reduse si, în unele cazuri, nu necesita prelucrarea ulterioara a pieselor.

Desi materialele de adaos folosite la lipire sunt de obicei mai scumpe decat cele utilizate la sudare, în ansamblu procedeul este mai ieftin, întrucat se utilizeaza cantitati mai mici de material de adaos si un volum de manopera redus. Folosindu-se materiale de adaos speciale si solutii constructive adecvate, rezistenta lipiturilor o poate atinge pe cea a sudarilor, desi nu întotdeauna îmbinarea trebuie sa asigure o rezistenta mecanica ridicata.

În practica se utilizeaza doua feluri de lipituri cu materialul de adaos metalic si cu material de adaos nemetalic.

CAP.1. Reconditionarea pieselor prin lipire cu material de adaos metalic

Lipirea consta în îmbinarea a doua piese metalice, folosindu-se un aliaj de adaos metalic topit, diferit de acela al pieselor de îmbinat, a carui temperatura de topire este mai scazuta deca t aceea a materialului de baza.

Spre deosebire de sudare, la lipire nu se topeste materialul de baza, fiind suficienta numai o încalzire a acestuia sub temperatura de topire. De asemenea, aliajul folosit ca material de adaos nu trebuie sa aiba compozitia chimica identica si nici macar asemanatoare cu aceea a materialului de baza.

Lipirea cu material de adaos metalic se realizeaza prin difuziune a reciproca dintre metalul de baza (al pieselor) si aliajul de lipit (fig. 1). Prin difuziune are loc un schimb de atomi între cele doua materiale, în urma caruia se produce un aliaj de legatura sub forma unui strat intermediar. Capacitatea de umectare este data de unghiul de contact α. Cînd α = O 14° umectarea este foarte buna (fig. 2, a), cînd α = 15 75° umectarea este buna (fig. 2, b), cînd α = 76 90° umectarea este satisfacatoare (fig. 2, c) si cînd α = 91 180° umectarea este nesatisfacatoare (fig. 2, d) ; α este cu atat mai mic cu cît continutul de zinc este mai mic.

Procedeele si metodele de lipire se clasifica în functie de mai multe criterii.

Fig. 1. Difuziunea reciproca dintre metalul de baza si aliajul de lipit:

a - adaos metalic; b - adeziv.

Fig. 2 Unghil de contact al materialului de adaos la lipire

Dupa natura îmbinarii, lipirea poate fi: prin depunere si capilara. În primul caz, materialul de adaos se introduce în rostul îmbinarii (cusaturii) prin topire, iar în al doilea caz patrunde singur în rostul îmbinarii sub influenta fortelor capilare.

Dupa temperatura de tpire a materialului de adaos, se deosebesc doua procedee de lipire: moale si tare. Lipirea moale se considera cînd temperatura de topire a materialului de adaos este sub 723 K, iar lipirea tare sau brazarea cand temperatura de topire a materialului de adaos depaseste 723K.

Incalzirea pieselor pentru lipire poate fi: locala, în jurul îmbinarii, procedeu utilizat îndeosebi la piesele mari, si totala, aplicata cu precadere la piesele mici.

Clasificarea procedeelor si metodelor de lipi re cu materialul de adaos metalic este prezentata în schema de mai jos.