Extras din curs
1.1. NOTIUNI SI CONCEPTE FUNDAMENTALE
1.1.1. Observaţii preliminare
Timp de mai multe secole oamenii au avut ca o preocupare principală elaborarea,
diversificarea şi perfecţionarea uneltelor, sculelor şi instalaţiilor, menite să înlocuiască
sau să faciliteze munca fizică a acestora în activitatea de producţie, în circulaţia
bunurilor materiale, în diverse servicii şi în alte domenii. Acestea continua să fie
făcute şi în prezent.
În ultimele decenii oamenii şi-au îndreptat preocupările şi în direcţia uşurării sau chiar
suplinirii muncii intelectuale legate de activităţile lor de producţie, de servicii ş.a., şi
în acest scop şi-au propus ca obiectiv crearea de instrumente, de aparate şi de instalaţii
menite să facă posibila derularea automată a proceselor de producţie a serviciilor ş.a.
fără intervenţia directă a acestora sau cu o intervenţie minimală, adică să realizeze sau
să faciliteze activităţile intelectuale de supraveghere şi de conducere a proceselor.
O bună perioadă de timp, cele două tipuri de preocupări s-au dezvoltat în paralel,
oarecum independent, ca două părţi distincte, dar totuşi, ca părţi componente
interdependente ale proceselor moderne de producţie, de servicii ş.a.
Deoarece între aceste două tipuri de preocupări şi obiective există o strânsă
interdependenţă în prezent capătă acceptare unanimă conceptul conform căruia este
corect ca cele două tipuri de activităţi să fie tratate ca un tot unitar, adică să fie privite
ca un sistem - vezi 1.1.3.
În aceasta abordare sistemică realizarea şi perfecţionarea proceselor şi instalaţiilor
automatizate nu mai poate fi făcută decât în cadrul unor echipe de specialişti din
domenii diferite; specialişti din domeniul proceselor şi instalaţiilor tehnologice
(mecanici, chimişti, energeticieni ş.a.), dar şi specialişti din domeniul automaticii,
informaticii, roboticii ş.a.
Pentru a putea conlucra în astfel de echipe, dar şi pentru a exploata optim instalaţiile
automatizate este necesar ca specialiştii implicaţi în realizarea acestor instalaţii, dar şi
utilizatorii acestora să posede suficiente cunoştinţe privind principiile şi metodele de
automatizare, de informatizare, de robotizare şi să folosească o terminologie şi un
limbaj adecvat prin care să comunice între ei.
2
1.1.2. Noţiunea de proces - proces tehnologic
Sub denumirea generică de proces vom înţelege orice transformare a
materiei/energiei/informaţiei, orice schimbare de stare sau de proprietăţi sau
orice evoluţie însoţită de manifestări specifice. Dacă acestea au loc în cadrul unei
tehnologii procesul în cauză este un proces tehnologic şi se desfăşoară în cadrul unei
instalaţii tehnologice.
Orice tip de proces se desfăşoară în conformitate cu anumite legi, după un anumit
algoritm dependent de natura şi scopul acestuia şi în general poate fi dirijat/condus cu
ajutorul unor comenzi date de cel care conduce procesul în cauză. Din nefericire, în
cele mai multe cazuri, desfăşurarea proceselor este afectată de factori perturbatori
interni sau externi, care au ca efect abateri de le derularea dorită a acestora. În astfel
de situaţii se impun măsuri de anihilare a influenţelor perturbaţiilor.
Pentru a deduce care sunt comenzile optime de dirijare a procesului şi măsurile de
anihilare/compensare a perturbaţiilor este necesar un studiu al procesului condus ca
obiect al automatizării cu scopul de determina care sunt mărimile/variabilele care îl
caracterizează, care sunt relaţiile dintre aceste mărimi, precum şi factorii externi care
influenţează derularea procesului.
In general orice proces poate fi caracterizat prin următoarele elemente - vezi fig. 1.1.
Xip
Xe=f(Xic, Xip, Xs)
Xic
Fig. 1.1. Simbolizarea unui proces simplu.
- Numărul şi natura variabilelor de intrare, adică prin vectorul Xi(xi1,xi2, ...xin),
care are două componente: Xic - vectorul variabilelor de intrare comandabile şi
Xip - vectorul variabilelor de intrare necomandabile, perturbatoare,
- Numărul şi natura variabilelor de stare internă, adică prin vectorul
Xs(xs1,xs2,....xsp),
- Numărul şi natura variabilelor de ieşire, adică prin vectorul Xe(xe1,xe2,....xem),
- Funcţia sau funcţiile de transfer F, care reprezintă dependenţa dintre variabilele
de ieşire şi variabilele de intrare şi de stare, adică:
Preview document
Conținut arhivă zip
- Teoria Sistemelor in Automatizari
- curs tsa 1.pdf
- Curs TSA 10.pdf
- Curs TSA 11.pdf
- Curs TSA 12.pdf
- curs tsa 2.pdf
- Curs TSA 3.pdf
- Curs TSA 4.pdf
- Curs TSA 5.pdf
- Curs TSA 7.pdf
- Curs TSA 8.pdf