Extras din curs

Taxonomie

Familia Enterobacteriaceae cuprinde cel puţin 27 de genuri şi 127 de specii, la care se mai adaugă 8 grupuri enterice. Fiind controversată, taxonomia familiei Enterobacteriaceae este supusă unor schimbări permanente.

Habitat

-Enterobacteriile sunt germeni ubicuitari - se izolează din sol, apă, plante, intestinul omului şi animalelor. Majoritatea (Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis etc.) fac parte din flora normală a organismului şi pot produce infecţii oportuniste. Unele specii ca, de pildă Salmonella typhi - au habitat exclusiv uman (bolnav sau purtător sănătos).

-Din punct de vedere al patogenităţii, germenii din această familie se împart în înalt patogeni (Salmonella, Shigella, Yersinia), condiţionat patogeni (E.coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Serratia, Citrobacter) sau lipsiţi de importanţă în patologia umană.

Rezistenţa la factori fizici, chimici

- sunt rezistenţi în mediul extern. Rezistă 5-6 luni în apele poluate cu materii fecale (genul Shigella rezistă doar 2-6 săptămâni). Supravieţuiesc şi se multiplică la temperatura camerei în medii umede, în alimente, în soluţii perfuzabile. De aici decurg posibilităţile largi de răspândire a lor în colectivităţi şi în spitale (enterobacteriile se izolează frecvent din infecţii nosocomiale).

Sunt distruşi de căldură (în 30' la 55-60C şi instantaneu la fierbere), antiseptice şi dezinfectante.

Din ce în ce mai multe specii sunt rezistente la numeroase antibiotice, în special prin transfer de plasmide.

Morfologie, caractere culturale

- bacili gram-negativi de dimensiuni medii cu capetele rotunjite, cu dispoziţie în general necaracteristică. Pot fi mobili (cili peritrichi) sau imobili. Nu sporulează. Majoritatea enterobacteriilor sunt necapsulate. Unele pot avea o capsulă proeminentă (Klebsiella), iar altele (Salmonella, E.coli) pot fi învelite de un material capsular.

-facultativ anaerobe, enterobacteriile sunt nepretenţioase nutritiv. Se dezvoltă cu uşurinţă atât pe mediile uzuale (bulion, geloză, geloză-sânge), cât şi pe mediile selective lactozate (Mac Conkey, AABTL, ADCL, XLD, Istrati-Meitert), pe care putem diferenţia enterobacteriile lactozo-pozitive de cele lactozo-negative.

Tulbură uniform mediile lichide (bulionul). Pe medii solide se dezvoltă sub formă de colonii S sau R. Între cele două tipuri pot exista şi forme intermediare sau uneori colonii mucoase de tip M (Klebsiella, E.coli). Proteusul prezintă pe unele medii solide (geloză, geloză-sânge) fenomenul de invazie.

Morfologie, caractere culturale

-Clasificarea lor se bazează pe studiul caracterelor biochimice, - criterii importante de identificare a genului şi a speciei.

-caractere biochimice comune care le permit încadrarea în familia Enterobacteriaceae:

- fermentează glucoza

- reduc nitraţii la nitriţi

- sunt catalazo-pozitivi

- sunt oxidazo-negativi (testul oxidazei permite diferenţierea enterobacteriilor de alţi bacili gram-negativi).

Unii germeni fermentează lactoza (lactozo-pozitivi, iar alţii nu (lactozo-negativi), fermentarea fiind un criteriu practic de diferenţiere preliminară. Utilizarea mediilor selective lactozate, cum este de exemplu mediul Mac Conkey permite diferenţierea germenilor lactozo-pozitivi care formează colonii roşii pe acest mediu, de cei lactozo-negativi care formează colonii transparente.