Fiziologie semestrul 1 BFKTR

Curs 1 - Fiziologia sistemului cardiovascular

Aparatul cardiovascular este reprezentat de :inima, artere, capilare, venule si vene, asigura deplasarea sangelui la nivelul organelor si tesuturilor in vederea realizarii schimburilor nutritive si respiratorii celulare si a indepartarii produsilor toxici de degradare.

Inima este un organ musculo-cavitar globulos, care indeplineste atat rol de rezervor sanguin cat si de pompa sanguina aspiro-respingatoare. Prezinta 4 cavitati- 2 atrii (AD, AS) si 2 ventriculi (VD, VS).

Inima este :

- Organ cavitar musculos, constituit din fibre musculare striate asemanatoare celor scheletice = miocardul contractil

- Cordul contine si un tesut specializat in generarea si transmiterea impulsurilor contractile = tesut nodal

- Dubla structura morfologica a miocardului corespunde unei duble activitati functionale, intre cele doua existand o corelatie perfecta:

- Activitate electrica = genereaza ritmic impulsuri contractile

- Activitate mecanica = sistem care reactioneaza la aceste impulsuri.

- Marea circulație (sistemică) asigură deplasarea sângelui pe următorul circuit: VS, artera aortă și ramurile sale, arteriole, capilare, venule, vena cavă superioară, AD.

- Mica circulație (pulmonară) asigură deplasarea sângelui pe următorul circuit: VD, artera pulmonară, venele pulmonare, AS.

- Inima este alcătuită din 3 structuri distincte, ce se suprapun de la exterior către cavitatea central (interior): pericard, miocard, endocard.

- Pericardul - este un sac dublu, în care se află cîțiva cm^3 de lichid seros, cu rol de lubrefiere.

- Miocardul este constituit din fibre musculare cardiace, un sistem excito-conductor și un schelet fibros care, împreună cu endocardul, participă la formarea sistemului valvular.

- Endocardul tapetează cavitățile atriale și ventriculare, asigurând netezimea suprafețelor ce vin în contact cu sângele circulant. În general, endocardul atrial este mai gros decât cel ventricular. Lipsa suprafețelor rugoase constituie condiția obligatorie a hemodinamicii cardiovasculare normale.

- Sistemul valvular cardiac este format din schelet fibro-conjunctiv inserat la nivelul orificiilor atrio-ventriculare (A-V) și al marilor vase și acoperit de endocard. Valvulele cardiace îndeplinesc rolul de dirijare a sângelui într-un singur sens (A - V).

- Valvulele cardiace sunt de 2 tipuri: A-V(dr. și stg.) și semilunare (Ao

și Pulm.).

- Valvulele A-V stângi sunt în număr de 2 (situate antero-lateral și postero-lateral), delimitând orificiul Mitral (bicuspidian). Închiderea lor în timpul contractiei (sistolei) ventriculare stângi împiedică refluarea sângelui în AS. În timpul diastolei, cuspidele valvulare plutesc în torentul sanguin, fără a depune nici o rezistență deplasării sângelui din AS în VS.

- Valvulele A-V drepte sunt în număr de 3 (anterioară, posterioară și internă) și delimitează orificiul Tricuspidian.

- Valvulele semilunare Ao și Pulm sunt identice, fiecare dintre ele fiind alcătuită din 3 cuspide dispuse în ”cuib de rândunică”. Închiderea și deschiderea valvei semilunare se realizează prin mecanisme pasive asemănătoare celor de la nivelul valvelor A-V.

PROPRIETATILE FUNDAMETALE ALE INIMII

- AUTOMATISMUL (RITMICITATEA) = functia CRONOTROPA

- CONDUCTIBILITATEA = functia DROMOTROPA

- EXCITABILITATEA = functia BATMOTROPA

- CONTRACTILITATEA = functia INOTROPA

- TONICITATEA = functia TONOTROPA

AUTOMATISMUL (RITMICITATEA) - reprezintă proprietatea inimii (cordului) de a se contracta ritmic ca urmare a unor impulsuri contractile, generate la nivelul sistemului excitoconductor

NODULUL SINOATRIAL (Keith - Flack) NSA

- Situat în peretele atriului drept, lângă locul de vărsare al venei cave superioare

- Format din celule P (PACEMAKER)

- Rata de descărcare a impulsului cardiac este de 70 - 80 impulsuri/minut = RITM SINUSAL (fiziologic)

NODULUL ATRIO-VENTRICULAR (ASCHOFF - TAWARA) NAV

- Situat în septul interatrial

- Prezintă 3 zone: atrionodală (superioară)

nodală (mijlocie) nodohisiană (inferioară)

- Zona nodohisiană = singura dotată cu proprietatea de automatism; ritmul de descărcare este de 40 - 60 impulsuri/minut = RITM NODAL (patologic)

FASCICULUL HIS

- Situat în septul interventricular

- Descarcă impulsuri cardiace cu o frecvență de 20- 40 impulsuri/minut =RITM IDIOVENTRICULAR (patologic)

REȚEAUA PURKINJE

- Situată în miocardul ventricular

- Prezintă automatismul cel mai scăzut: 10 - 20 impulsuri/minut

CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA DROMOTROPĂ)

Definiție = proprietatea miocardului de a transmite impulsul (unda de excitație) generat la nivelul NSA. Unda de excitație se propagă din aproape în aproape, sub forma unui front de unde radiare ce cuprinde toate celulele, transmiterea fiind un fenomen pur electric.

- Transmiterea impulsului de la nivelul NSA se răspândește în AD și apoi în AS cu o întârziere de aprox. 0,02 sec prin masa miocardului atrial ”ca pata de ulei” cu o viteză de 0,8 - 1m/sec, încât după 0,04 sec impulsul ajunge la nivelul NAV pe calea tracturilor internodale (căi de conducere preferențială).

- La nivelul NAV impulsul cardiac suferă o întârziere fiziologică în zona atrio- nodală (chinga inimii), impulsul străbătând nodulul după 0,11 - 0,12 sec.

- În acest mod se permite contracția atrială și golirea conținutului lor înainte de începerea contracției ventriculare

- Fasciculul His realizează viteze mari ale conducerii impulsurilor (1,5 - 3 m/sec).

- Rețeaua Purkinje, realizează deasemenea mari viteze ale conducerii impulsurilor (1 - 4 m/sec). În jumătatea dinspre epicard (pericard) a musculaturii ventriculare, conducerea se efectuează din aproape în aproape cu o viteză de 0,5 m/sec, ultima regiune depolarizată fiind prima repolarizată.

EXCITABILITATEA- proprietatea miocardului de a răspunde specific printr-o contracție (sistolă) la stimuli adecvați.

- Excitantul electric poate determina o contracție cardiacă numai dacă nu produce leziuni ireversibile și are o anumită intensitate denumită PRAG. Excitanții cu intensitate mai redusă decât valoarea-prag (excitanți subliminari) nu provoacă contracții.

- Când potențialul de repaus scade până la valoarea critică denumită prag, se produce o contracție maximală, iar excitanții care depășesc valoarea-prag (supraliminari) determină tot o contracție maximală, indiferent de intensitatea lor. Această particularitate poartă denumirea de ”legea totul sau nimic”

- Gradul de excitabilitate variază în timpul fenomenelor electrice cardiace. Celulele cardiace sunt absolut refractare la orice stimul în faza de depolarizare (excitare) și cea mai mare parte a fazei de repolarizare (relaxare).-NU SE MAI DEPOLARIZEAZĂ, INDIFERENT DE INTENSITATEA STIMULULUI!