Extras din curs
Definiţie IRA
IRA = sindrom produs de incapacitatea plămânului de a-şi îndeplini una sau ambele funcţii de schimb gazos: oxigenarea şi/sau eliminarea CO2.
Definiţia sindromului este una convenţională şi se bazează pe măsurarea gazelor arteriale:
IRA = PaO2 < 60 mm Hg şi/sau PaCO2 > 50 mm Hg.
În cadrul IRA se definesc două mari categorii:
IRA hipoxemică caracterizată prin scăderea PaO2 < 60 mm Hg, cu PaCO2 normală (35-45 mm Hg) sau scăzută.
IRA hipercapnică caracterizată prin creşterea PaCO2 > 50 mm Hg, în marea majoritate a cazurilor asociată cu scăderea PaO2 < 60 mm Hg.
Etiologie
IRA poate avea drept cauză malfuncţia oricărei componente a sistemului respirator:
căi respiratorii,
alveole pulmonare,
centrii nervoşi de reglare a respiraţiei,
căi de conducere,
muşchi respiratori,
structuri osteo-articulare ale peretelui toracic.
A) IRA hipoxemică este forma clinică cea mai răspândită, putând fi declanşată de aproape orice afecţiune pulmonară acută care produce colaps sau inundaţie alveolară.
Cauza cea mai frecventă este sindromul de detresă respiratorie a adultului (SDRA) sau edemul pulmonar non-cardiogenic.
SDRA este un sindrom caracterizat
Gazometric: hipoxemie severă, necorectată de administrarea de oxigen
+
Radiologic: infiltrate pulmonare difuze bilaterale, în absenţa insuficienţei ventriculare stângi.
Factorii de risc pentru instalarea SDRA:
Septicemia
Şocul şi hipotensiunea prelungită
Aspiraţia conţinutului gastric (sindromul Mendelson)
Traumatisme
Pancreatita acută
Transfuziile repetate
Post bypass cardio-pulmonar
Arsuri
Coagulare intravasculară diseminată
Conținut arhivă zip
- Nursing in Insuficienta Respiratorie Acuta.ppt