Patologie animală

Pesta porcină clasică (Holera porcului)

Def.: boală infecto-contagioasă, produsă de un pestivirus din familia Flaviviridae.

Etiologie: virusul PPC este un membru al familiei Flaviviridae, genul Pestivirus. In genul Pestivirus mai sunt încadrate 2 virusuri înrudite antigenic cu virusul PPC: virusul diareei virale bovine şi virusul bolii de graniţă.Unele tulpini sunt foarte virulente şi determină o boală cu evoluţie acută şi mortalitate mare, în timp ce tulpinile cu virulenţă moderată produc în general infecţii subacute şi cronice. Infecţia prenatală este indusă de tulpinile slab virulente, care determină o boală cu evolutie uşoară sau inaparentă.

Caractere epidemiologice

Receptivitate: porcii domestici şi sălbatici. Cu toate că porcul reprezintă singura gazdă şi rezervor natural de virus, se pare că virusul PPC se poate conserva şi în organismul oilor, caprelor si viţeilor, iar sângele acestora inoculat la porcine poate induce boala cu sfârşit letal.

Surse de infecţie: porcinele bolnave sau purtătoare de virus care elimină virioni infectanţi prin toate secreţiile(oronazale, lacrimale), prin dejecţii, dar şi prin spermă.

Vectorii animaţi (om, diferite specii de mamifere, artropode) şi vectorii mecanici pot constitui factori de risc in raspândirea bolii. Prin aer , posibilitatea de răspândire a bolii este redusa.

Căi de transmitere: infecţia se răspândeşte de obicei pe orizontal. Virusul poate pătrunde in organism prin mucoase, in special cea conjunctivală, prin abraziunile pielii, prin montă naturală sau artificială, ca şi în momentul inoculării parenterale a vaccinurilor sau produselor medicamentoase cu ace, seringi sau de către persoane contaminate. Infecţia congenitală determină in mod obişnuit fătari de purcei morţi / neviabili. În momentul fătării , datorită infecţiei intrauterine, mari cantităţi de virus pot fi diseminate în mediu, contaminând direct sau prin vectori alte porcine

Patogeneză

În dezvoltarea infecţiei se disting 3 faze: o fază limfatică, o fază viremică şi o fază viscerală.

Principala poartă de intrare a virusului o reprezintă amigdalele. Din amigdale, pe cale limfatică trece în limfonodurile regionale (fază limfatică), apoi în sângele periferic moment in care se dezvoltă la titruri mari în splină, măduvă osoasă, limfonoduri viscerale si structurile limfoide din mucoasa intestinului subţire (faza viremică). Raspândirea virusului in întreg organismul porcului îmbolnăvit (faza viscerală) are loc în 5-6 zile.

Tablou clinic

Perioda de incubaţie: 7-10 zile.

Evoluţie: exista 3 forme evolutive : acută-subacută, infecţii persistente cronice sau cu debut întârziat, forma congenitală. Uneori PPC poate evolua si sub forma subacută sau forme atipice.

Forma supraacută: febră, inapetenţă, accelerarea pulsului şi a respiraţiei. La unele animale apare pareza trenului posterior, congestia pielii, epistaxis, moarte in 24-36 ore.

Forma acută: apare în special la purceii întărcaţi şi la grăsuni. Iniţial se constată apatie, somnolenţă, cifoză, jetaj, epiforă, conjunctivita hemoragică coada desfredelită, hipertermie (41-42° C), constipatie şi hiperemia pielii. Pe piele apar hemoragii punctiforme, unii porci prezinta diaree gravă galben-cenuşie uneori cu striuri de sânge. Datorită conjunctivitei pleoapele sunt lipite şi se edemaţiază. Porcii stau înghesuiţi într-un colt al boxei, tuşesc iar pielea de pe abdomen, rqt, urechi si faţa internă a membrelor devine cianotică. O parte din porcii bolnavi vomită un lichid galben bogat în continut biliar. La masculi datorita paraliziei penisului şi a urinării in sacul prepuţial apare edemul furoului. Urina este rosietica sau conţine mici cheaguri de sânge.La o parte din porcii bolnavi apar semne nervoase grave ( stari de somnolenţă întrerupte de hiperexcitaţie, convulsii, miscări în manej, manifestari epileptiforme chiar rabiforme). Scroafele gestante care prezinta forme nervoase pot avorta în masă.

Forma subacută: temperatura depaşeşte rar 41.5° C. Exista 3 forme de manifestări: toracică (dispnee dureroasă, jetaj mucopurulent, tuse dureroasă), abdominală (constipaţie urmata de diaree, disfagie), mixtă (manifestarile caracteristice ambelor forme, edem urticariform cu necroze grave pe urechi, coadă şi membre).

Forma cronică: Persistenţa virusului in organismul porcilor poate determina 3 faze de evoluţie a bolii. În prima fază manifestarile sunt de tip acut (anorexie, depresie, hipertermie, diaree), in a doua fază de evolutie starea generală se îmbunătăţeşte iar în a treia fază se constată din nou anorexie, depresie si hipertermie cu moartea animalului la sfârşitul acestei faze.

Forma congenitală: virusul traverseaza placenta si infectează fetuşii, in timp ce scroafele se infectează inaparent clinic. Contaminarea într-o faza precoce de gestaţie duce la avort, mumifierea fătului sau malformaţii, iar purceii fătati morti prezintă hemoragii cutanate grave, edeme şi abdomenul mărit.

Forma atipică: apare în fermele unde se practica vaccinarea si de regula la purcei in preajma înţărcării când titrul anticorpilor maternali scade foarte mult