Gastrita

Gastrita consta in afectiunea mucoasei gastrice reprezentata de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice. Aceste leziuni pot avea o evolutie autolimitanta ducand la cicatrizare sau dimpotriva pot duce la complicatii grave reprezentate in special de hemoragii sau perforatii.

Clasificare

Gastritele sunt clasificate, din punct de vedere al evolutiei, in acute si cronice. Din punct de vedere clinic ele pot fi asimptomatice sau insotite de anumite simptome clinice. Acestea uneori pot fi nespecifice, diagnosticul fiind dificil de stabilit, in aceste cazuri impunindu-se investigatii paraclinice precum: endoscopia, examenul histopatologic si investigarea bacteriologica a mucoasei gastrice.

Gastrita acuta este cauzata frecvent de ingestia unor medicamente (aspirina, antiinflamatorii - gastrita postconsum de AINS), de abuzul de bauturi alcoolice - gastrita etanolica, meselor copioase, condimentelor sau alimentelor dificil de digerat. In unele cazuri se instaleaza secundar ingestiei de substante caustice precum acidul sulfuric, clorhidric, acetic, substante care provoaca rani pe diferite portiuni ale mucoasei gastrice - gastrita acuta postingestionala. In alte cazuri poate fi provocata de refluxul bilei din duoden in stomac, in special dupa anumite interventii chirurgicale la nivelul stomacului ce favorizeaza refluxul bilios. Gastritele acute pot fi clasificate in: gastrita acuta simpla, coroziva si alergica. Evolutia gastritei acute poate fi de scurta durata cu tendinta rapida spre vindecare dupa administrarea tratamentului adecvat sau dupa indepartarea cauzelor. Neglijarea gastritei acute poate duce la cronicizare sau complicatii severe.

Gastritele cronice

Gastrita cronica este cea mai frecventa suferinza a stomacului.

Este foarte greu sa facem o caracterizare justa a acestei boli. Din punct de vedere morfologic distingem gastrite hipertrofice, atrofice si mixte. Din punct de vedere functional gastritele se impat in gastrite hiperacide si anacide.

Exeperienta clinica a aratat ca, de cele mai multe ori, gastrita hipertrofica este hiperacida, iar cea atrofica este anacida, fara a constitui o regula. Cele doua varietati clinice, hipertrofica si atrofica, sunt etape evolutive ale procesului inflamator de gastrita cu dezordini secretorii si motorii diferite.

Dupa depistarea leziunii distingem gastrite antrale, fundice si generalizate.

Inflamatia cronica a mucoasei gastrice se observa la toate varstele, cu o frecventa mai mare intre 20 si 35 de ani. Ea se intalneste mai ales la barbati.

Simptomatologie. Gastrita hipertrofica. In faza initiala, bolnavii se plang de senzatii de plenitudine, presiune in regiunea epigastrica, eructatii care apar imediat dupa mese cu alimente greu digestibile. Pofta de mancare este pastrata sau capricioasa. Unii bolnavi suporta bine condimentele. Uneori bolnavii se plang de salivatie abundenta sau gura uscata care ingreuneaza masticatia. Varsaturile se intalnesc mai de in gastritele etilice, au caracter matinal si contin mucus abundent. Dupa o perioada de timp apar arsuri si dureri fara orar precis. In 65% ele sunt permanente si se exagereaza dupa mese.

In gastritele antrale durerile pot avea ritmul asemanator ulcerului gastro-duodenal, apar precoce sau tardiv dupa mancare, in unele cazuri apar dimineata pe nemancate.

In interpretarea semnelor trebuie sa fim prudenti, intrucat gastrita hipertrofica poate fi asociata de ulcer duodenal. In aceste cazuri durerile cu caracter de periodicitate ale ulcerului devin permanente. Ca si in boala ulceroasa sunt forme gastrice care evolueaza uneori cu semne dispeptice, fara dureri.

Functia intestinala este normala. In perioada de dureri mari, bolnavii au constipatie, in achilie, diaree cu caracter de putrefactie, care dispare la tratamentul cu acid clorhidric si pepsina.

O serie de bolnavi prezinta dupa mese o serie de tulburari nervoase, indispozitie, migrene, ameteli, valuri de caldura, transpiratii, stare de slabiciune. Aceste fenomene sunt manifestari reflexe produse de stimului patologici plecati de la suprafata inflamata a mucoasei gastrice, inflamatia exagerand excitabilitatea interoceptorilor mecanici, chimici, termici.

La examenul obiectiv starea generala a bolnavilor este buna, ei nu slabesc doar in cazul in care nu se pot alimenta suficient. Limba este saburala. La palpare, sensibilitatea este mai extinsa in regiunea epigastrica decat in ulcerul peptic gastro-duodenal.

Examenul sucului gastric.

Gastrita modifica functia secretorie glandulara. In gastrita antrala sau ulcerativa se constata hipersecretie cu hiperaciditate. La batrani sau la gastrita cu evolutie lunga functia secretorie indica valori scazute sau anaciditate. Curba aciditatii poate reveni la normal daca functia glandelor nu este complet compromisa.

Un sipmtom important de gastrita este secretia bogata in mucus si alterarea functiei de eliminare a mucoasei gastrice. Dupa injectarea de rosu neutru, eliminarea colorantului in sucul gastric este absenta sau intarziata.

Examenul gastroscopic.

In diagnosticul gastritei atrofice endoscopia este o metoda suverana.

Gastrita atrofica poate fi difuza sau areolara. Forma difuza este generalizatasau localizata cu predilectie in regiunea antrala sau fundica. Mucoasa are o culoare roz, palida cu nuante cenusiu roz. Intr-o faza evoluata, suprafata devine neteda, pliurile mucoasei de pe fata posterioara dispar progresiv. Cu timpul mucoasa devine subtire, transprenta. Se distinge reteaua vasculara cu arborizare neregulata.Vasele sint bine vizibile in campul endoscopic. Prezenta lor indica gradul evolutiv al procesului atrofic. Gastrita areolara se observa mai ales in anemia pernicioasa. Leziunile sunt segmentare, circumscrise si sunt caracterizate prin pliuri de culoare albastra sau cenusie-verzuie, carecontrasteaza cu restul mucoasei gastrice, de aspect normal. Secretia gastrica este absenta.

Se pune intrebarea daca examenului gastroscopic i se poate acorda o valoare diagnosticala absoluta. In interpretarea imaginilor gastroscopice, mai ales a gastritelor superficiale trebuie sa fim prudenti, intrucat modificari discrete ale mucoasei pot fi determinate si de unele substante medicamentoase, de alimente iritante sau de perturbari de origine neuroreflexa. De aceea, in diagnosticul gastritei este necesar intotdeuna sa avem o privire sinoptica a datelor clinice, radiologice si gastroscopice.

Complicatii.

In evolutia gastritelort se intalnesc numeroase complicatii.

Hemoragii gastrice.

Survin in gastrita cronica eroziva sau ulcerativa. Simptomele clinice sunt in functie de cantitatea sangelui piedut

Enterita sau enterocolita este secundara gastritelor atrofice aclorhidrice.Diareea are un caracter de putrefactie si este bine influentata de regim corespunzator si de acid clorhidric.

Manifestari alergice sunt secundare tulburarilor de resorbtie la nivelul intestinului subtire. Este posibil ca in aceste cazuri intervine si tulburarea functiei antitoxice a ficatului

Perigastrita

Procesul inflamator al mucoasei poate uneori cuprinde si seroasa, determinand inflamatii de vecinatate, fenomene de perigastrita. Ea este localizata pe mica curbara, pe fata posterioara sau este generalizata. Semnele clinice sunt caracterizate prin senzatii de presiune si dureri permanente cu iradieri in spate, influentate mai ales de schimbarea se pozitie sau de miscari.

Anatomie patologica.

Gastrita cronica se prezinta sub forma hipertrofica si atrofica.

Gastrita hipertrofica poate fi generalizata sau localizata, cu predilectie pe fata posterioara a regiunii antrale si curbura mica. Mucoasa este ingrosata, edematiata. Pe suprafata ei se vad formatii mamelonate, verucoase sau eroziuni ulcerative, de dimensiuni variate.

Gastrita atrofica are mucoasa subtiata, transparenta, cu pliuri disparute. Sunt forme localizate in placard, mici eroziuni superficiale, caracteristice in anemia perniciosa.