Plăgile

PLAGILE

Plăgile sau rănile sunt traumatisme acute deschise ce se caracterizează prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor care pun ţesuturile subjacente în contact cu exteriorul

Clinic se deosebesc : semnele locale şi generale, comune ori¬cărei răni, şi semne particulare, in funcţie de regiunea corpului unde se află rana.

- Semne locale subiective:

- durerea este variabilă, în funcţie de întinderea leziunilor, de regiunea anatomică şi de reactivitatea organismului;

- impotenţa funcţională a regiunii interesate dată de durere, distrugerile mari ale maselor musculare, fracturi, leziuni nervoase.

- Semne locale obiective : sangerarea, distrugerile cutanate şi subiacente, tulburările de sensibilitate şi motilitate, echimoze, hematoame, leziuni ale tendoanelor, articulaţiilor şi oaselor.

- Semnele generale sunt în raport cu gravitatea leziunilor locale, cu intervalul scurs de la accident şi cu reactivitatea organismu¬lui.

La orice bolnav cu plaga se vor cerceta:

• pulsul: care poate sa fie rapid si de amplitudine redusa in caz de plagi insotite de hemoragie sau de soc traumatic.

• tensiunea arteriala: daca scade poate fi si ea un semn alarmant, aratand prezenta unei hemoragii externe sau intrne sau a unui soc traumatic.

• temperatura: poate fi ridicata in cazul plagilor infectate.

• leucocitoza: creste in plagile infectate

• hemoglobina, hematocritul si numarul de globule rosii: scad in caz de hemoragii importante.

- Complicaţii : depind de gravitatea şi caracterul rănii : şocul traumatic, anemie gravă cu sau fără şoc. Complicaţii septice (în muşcătura de şarpe sau insecte veninoase), transmiterea unor boli grave (turbarea) , cele mai frec¬vente sunt de tip infecţios.

Clasificarea plagilor:

- In functie de straturiile anatomice interesate:

• Plagi nepenetrante: atunci cand leziunea a interesat pielea, aponevrozele, muschii, eventual oasele, darn u a deposit invelisul seros (meningile, pleura, peritoneul), nu a patruns deci in cavitatea respective.

• Plagi penetrante: atunci cand leziunea depaseste invelisul seros, patrunde intr-una din cavitatile corpului, darn u intereseaza nici un organ;

- In functie de agentul cauzal:

• Plagi prin intepare: sunt cele mai frecvente, si in general cele mai simple ca urmari, dar totodata si cele mai inselatuare, motiv pentru care tratarea lor corecta este de multe ori neglijata.

• Plagile prin taiere: au marginele regulate, astfel incat vindecarea lor este de obicei usoare daca plagile sunt simple, sunt importante intinderea si profunzimea plagilor, septicitatea factorilor vulnerati etc. aceste plagi in general sangereaza abundant, incat trebuie aplicata o hemostaza corecta.

• Plagile prin zdrobire: sunt plagi afectuase (cu margini neregulate), cu suprafete mari distruse. Necesita o toleranta minutioasa locala (dezinfectie, excizia tesuturilor fara vitalitate etc). Daca nu sunt correct ingrijite, sunt expuse la dupuratii de lunga durata, putandu-se dezvolta in ele si germeni anaerobi. Se vindeca greu. Lasa cicatrice inestetice sau necesita plastii.

• Plagile prin muscare: sunt de cele mai multe ori plagi cu margini neregulate – afectuase, cu distrugeri inseminate de tesuturi. De cele mai multe ori sunt superficiale dar se caracterizeaza printr-o septicitate marcata, data fiind septicitatea florei bucale la om sau la animal.