Extras din curs
4 Caracterizarea merceologică a mărfurilor
de sticlă
Mărfurile din sticlă prezintă o importanţă deosebită pentru anumite
domenii de utilizare: articole de menaj, ambalaje, geamuri, optică etc. care nu pot fi
înlocuite cu alte mărfuri. În domeniul sticlăriei fine pentru menaj, România se
situează pe locul 10, iar în domeniul producţiei de geamuri float (cristal) pe locul
nouă, pe plan european. Din întreaga cantitate de sticlă, o mare pondere o are
exportul de mărfuri din sticlă. Astfel, 85% din producţia de sticlă executată manual
se exportă şi circa 60% din producţia de geamuri trase. Fabricile noastre de
geamuri comercializează geamuri la dimensiuni libere, ceea ce nu se înscrie în
tendinţa mondială de comercializare a geamului prelucrat în produse finite şi
semifinite (jaluzele, geam termopan, oglinzi, geam securit, geam duplex etc.).
Principalii producători de articole pentru menaj sunt: Vitrometan-Mediaş,
Stipo-Dorohoi, Avrig Stimas Suceava, iar dintre producătorii de geamuri:
Geromed-Mediaş, Ges-Scăieni, Gerom-Buzău,Gecsat-Tănăveni etc. Mărfurile din
sticlă românească şi geamuri se exportă în ţările UE (Germania, Italia, Anglia ş.a.),
ţările din Orientul Apropiat şi Mijlociu (Liban, Arabia Saudită, Israel, Iordania,
Yemen ş.a.), în Africa (Egipt, Tunisia etc.) şi chiar S.U.A. (care este o mare
producătoare de geamuri).
4.1 Structura şi compoziţia chimică în relaţie cu proprietăţile sticlei
Sticla este un corp solid, amorf, obţinut prin subrăcirea unor topituri cu
compoziţii chimice variabile ce devin rigide la intervale diferite de temperatură,
datorită creşterii treptate a vâscozităţii; trecerea din starea fluidă în starea rigidă
este reversibilă. Deşi sticla este considerată un corp amorf, nu este lipsită complet
de structură. Sticla prezintă o structură cu un grad de ordonare a particulelor mai
mult sau mai puţin pronunţat. Structura sticlei şi influenţa ei asupra proprietăţilor
Merceologie
fizice şi chimice ale sticlei, a fost explicată printr-o serie de teorii (teoria reţetelor
dezordonate, teoria cristalelor, teoria elementelor structurale etc.). În prezent,
cercetările privind structura sticlei generalizează ideea că sticla prezintă o varietate
de structuri care nu pot fi explicate prin teorii elaborate, luate separat. Contribuţia
elementelor structurale ale sticlei şi gradul lor de ordonare depinde de compoziţia
chimică şi de modul de răcire a topiturii. O anumită compoziţie chimică determină
o anumită structură a sticlei şi anumite proprietăţi. Procesul de structurare a sticlei
începe încă din topitură, unde se găsesc agregate de particule a căror stabilitate
variază odată cu temperatura. La răcirea topiturii se produc modificări ale
structurii, formei şi dimensiunilor acestor agregate; aceste modificări nu ajung
totdeauna la echilibru, mai ales in condiţiile topirii industriale, din cauza
vâscozităţii ridicate a topiturilor şi a vitezei cu care variază temperatura.
De aceea, în topitură se întâlnesc diferite agregate de particule
corespunzătoare diferitelor temperaturi. Existenţa acestei structuri a sticlei, la
temperatura de topire, explică posibilitatea de a subrăci topitura de sticlă, fără a
cristaliza. Modificările structurale continuă să se producă şi în topitura subrăcită,
însă cu viteză din ce în ce mai mică, pe măsură ce vâscozitatea creşte. Aceste
modificări structurale influenţează proprietăţile sticlei până la o anumită
temperatură care delimitează intervalul de rigiditatea sticlei şi căruia îi corespunde
o anumită valoare a vâscozităţii. Compoziţia chimică a sticlei este foarte variată şi
determină proprietăţile ei. Principalii componenţi ai sticlei pot fi grupaţi în patru
categorii mari, conform tabelului 4.1.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Caracterizarea Merceologica a Marfurilor de Sticla.pdf