Bătrânetea

Preocupările sunt foarte vechi pentru acest stadiu. Ele aveau în vedere întârzierea fenomenului de îmbătrânire sau susţinerea persoanelor din această etapă sau asigurarea condiţiilor materiale. Cercetările de bază s-au accentuat din 1945. În 1950, a avut loc primul congres dedicat acestei vârste. Apoi s-au înfiinţat institute speciale. Maniera de abordare este interdisciplinară, iar psihologia bătrâneţii (psihogerontologia) îşi are propria contribuţie. Preocupările s-au intensificat după cel de-al doilea război mondial, datorită progresului ştiinţei.

A crescut şi longevitatea:

Întâi la bărbaţi până la 70 de ani, iar la femei până la 75;

Apoi la bărbaţi până la 80-85 de ani, iar la femei până la 90 de ani.

Acest stadiu începe cu vârsta de 65 de ani. Cuprinde următoarele substadii:

65 – 70 de ani: este de trecere

- Capacităţile fizice şi psihice, chiar dacă au anumite scăderi, încă se desfăşoară la parametrii buni, satisfăcători, astfel încât pot fi valorizate.

70 -80 de ani: prima bătrâneţe

- Capacităţile fizice şi psihice scad sesizabil.

- Relaţiile sociale sunt mai restrânse.

- Se simplifică desfăşurarea vieţii.

- Se iveşte necesitatea unui anumit sprijin.

80-90 de ani: a doua bătrâneţe

- Scad evident capacităţile fizice şi psihice.

- Se instalează dependenţa de alţii.

- Există o tensionare legată de sfârşitul vieţii.

De la 90 de ani: marea bătrâneţe.

Angajarea în activităţi intelectuale şi iniţiativele personale constituie un factor de longevitate.

În SUA, perioadele sunt: 65-75: bătrânul tânăr, mai mult decât 75 de ani, bătrân.

75% dintre persoanele cu vârsta mai mare de 60 de ani nu recunosc că sunt bătrâne.

Există o imagine pozitivă asupra bătrâneţii, care reprezintă: înţelepciune, blândeţe, răbdare, judecată morală. Dar există şi o imagine negativă, din cauza caracteristicilor afectivităţii: încăpăţânare, neîncredere, anxietate exagerată legată de sănătate, depresie; bătrânul consideră că ceilalţi nu-i dau atenţie, nu mai iau în considerare propriile nevoi, devin dependenţi şi necesită eforturi speciale de îngrijire.

Schimbările de ordin biologic se constituie adesea în dificultăţi. Ele cuprind toate aparatele şi sistemele organismului.

Sistemul osos:

Rarefierea ţesutului (fragilitate deosebită a oaselor, nesoluţionarea sau întârzierea refacerii după fracturi),

Tasarea coloanei, care determină scăderea înălţimii,

Articulaţiile sunt afectate în sensul scăderii mobilităţii,

Apar îmbolnăviri (osteoporoza).

Sistemul muscular:

Scade consistenţa proteică şi forţa de contracţie,

Muşchii se scurtează, creând aspectul de gârbovire,

Scade tonusul muşchilor cu reglare involuntară, ai aparatului respirator şi digestiv, ceea ce conduce la perturbări ale funcţiilor.

Aparatul digestiv:

Scăderea secreţiei gastrice, salivare, reducere a funcţionării pancreasului,

Ficatul funcţionează bine mai multă vreme.

Peristaltismul intestinal e scăzut, ceea ce generează dificultăţi de evacuare.

Aparatul respirator:

Respiraţia este mai superficială, există aer rezidual ceea ce generează vulnerabilitatea la îmbolnăvire.

Aparatul circulator:

Colesterolul şi tensiunea arterială sunt mai mari,

Apar îmbolnăviri ale inimii.

Sistemul endocrin:

Scade activitatea tiroidei,

Se amplifică activitatea glandelor suprarenale care nu mai sunt bine reglate şi de aici rezultă tensiunea arterială mare şi oscilaţii ce depăşesc limitele de siguranţă.

Sistemul nervos:

Pierdere de neuroni,

Scădere a greutăţii creierului (1250 g la bărbaţi, 1125 g la femei),

Aplatizarea circumvoluţiunilor,

Insuficientă oxigenare şi alimentare cu substanţe nutritive,

Creşterea latenţei la stimuli (bătrânii par a avea cu toţii temperament flegmatic).

Alura generală:

gârbovire,

mers greoi, încet,

se accentuează anumite aspecte ale fizionomiei (încărunţire, riduri, depigmentarea pielii, accentuarea trăsăturilor),

îngroşarea taliei.

Regimul de viaţă este caracterizat de:

Dificultăţi de somn, chiar insomnii, somnul paradoxal (cu substadii care facilitează prelucrarea informaţiei) scade până la jumătate în comparaţie cu durata lui din tinereţe,

Scădere a apetitului, dificultăţi de digestie, regim alimentar cu fructe, proteine uşoare şi minerale,

Echilibru între activitate şi odihnă care implică relaxarea şi nu somnul.

Modalităţile senzorial- perceptive

Sensibilitatea vizuală:

- Creşterea pragurilor senzoriale şi a pragului la luminozitate (de 3 ori mai mare la 75 de ani decât în tinereţe),

- Scade capacitatea de adaptare a cristalinului şi convergenţa axelor oculare care conduc la reducerea câmpului vizual (la 70 de ani se înregistrează o îmbunătăţire inexplicabilă)

- Descreşte capacitatea de diferenţiere din cadrul spectrului cromatic ce tinde spre galben în a doua îmbătrânire (îngălbenire),

- Mobilitatea oculară este încă bună.

Senzaţiile auditive:

Scăderea sensibilităţii pentru înălţime

A capacităţii de diferenţiere a sunetelor verbale,

Surditate psihică: se percep structurile verbale dar nu se înţelege sensul,

Sensibilitate la zgomote.

Sensibilitate tactilă: este în scădere.

Acele modalităţi utilizate în activitatea profesională care încă sunt implicate şi activitatea practică pot păstra parametrii convenabili.

Kinestezia: scade viteze, coordonarea, forţa mişcărilor, dar şi fineţea lor.