Caracteristicile Consilierului

Barak şi LaCrosse (1975)

Bazându-se pe modelul social, subliniază importanţa a trei carateristici ale consilierului: - expertiză,

– credibilitate (de încredere)

– atractivitate, propunând şi un instrument de evaluare a acestor dimensiuni (Anexa 4).

Jennings şi Skovholt (1999) caracteristici ale terapeutului master

- este preocupat de dezvoltare profesională continuă, doreşte să înveţe, să ştie mai mult;

- învaţă din experienţa acumulată atât în viaţa de zi cu zi cât şi din experienţa profesională;

- tolerează şi acceptă ambiguitatea şi complexitatea umană;

- este preocupat de auto-cunoaştere, nu este defensiv şi este deschis la feedback;

- conştientizează influenţa sănătăţii sale emoţionale asupra profesiei;

- are deprinderi de relaţionare foarte bune şi sunt experţi în utilizarea acestora;

- este matur, preocupat de atingerea propriei stări emoţională de bine, acţionează congruent atât în viaţa profesională cât şi în viaţa de zi cu zi, este sincer, autentic, onest, se acceptă pe sine necondiţionat, caută consilierea / terapie personală atunci când e nevoie;

- crede în alianţa terapeutică.

Cullari (2001)

concluzionează că în studiul lor, clienţii (N=98) văd caracteristicile personale ale consilierului / terapeutului ca fiind mai importante decât deprinderile lor tehnice sau profesionale.

Portretul terapeutului / consilierului, este compus din trăsături ca: bun ascultător, empatic, înţelegător, manifestă compasiune, are sferă largă de cunoştinţe, este onest, de încredere, inteligent, fidel, preocupat, competent, are încredere în sine, un bun sens al umorului, este obiectiv, suportiv, prietenos, nu judecă.

Caracteristicile clientului

Rezistenţa

- concept introdus de psihanaliză şi este văzută ca fiind forţa care nu permite conştientizarea informaţiilor sau materialului ce trebuie analizat (Freud, 1996).

- Un comportament pe care terapeutul l-ar putea numi antiterapeutic este o manifestare a rezistenţei (Turkat şi Meyer, 1982, apud Ellis, 1985).

Ellis, 1985

- Rezistenţa poate fi manifestată datorită unor aspecte ale relaţiei şi anume:

a) nepotrivirii dintre consilier şi client, clientul a fost trimis sau arondat unui consilier pe care nu-l place din varii motive (că este prea tânăr sau prea bătrân, că este prea activ sau prea pasiv, că este bărbat sau femeie etc.);

b) ataşamentul exagerat al clientului faţă de consilier poate fi un factor care să determine clientul să nu caute îmbunătăţirea pentru că în acest caz ar pierde terapeutul;

c) consilierul nu poate să-şi accepte clientul, manifestă emoţii negative faţă de acesta;

d) atitudinea moralizatoare a consilierului

Beutler, Rocco, Moleiro şi Talebi (2001) analizează 35 de studii cu privire la influenţa rezistenţei asupra rezultatelor şi a factorilor mediatori şi moderatori concluzionând

- 82% din studii au relevat un impact negativ al rezistenţei asupra rezultatelor;

- 80% intervenţia nondirectivă are rezultate mai bune în cazul clienţilor cu un nivel ridicate de rezistenţă;

- intervenţiile paradoxale (prescrierea, exagerarea simptomului) au fost eficiente în 4 studii.

- Când rezistenţa apare, consilierul trebuie să reflecte acest lucru clientului, să discute relaţia terapeutică şi să renegocieze scopurile şi rolurile pe care fiecare şi le asumă.

Nivelul de funcţionare

Poate fi exprimat atât de suportul social cât şi de rezultatele măsurătorilor directe (GAF).

Un nivel scăzut al suportului social corelează cu un nivel scăzut al funcţionării individului, în 77% din cazuri existenţa suportului social se asociază pozitiv cu îmbunătăţirea stării clientului.

Un procent de 76% din studii demonstrează relaţia negativă între rezultatele consilierii şi nivelul ridicat al deteriorării.

Mărimea efectului variază dinspre moderat spre puternic (Beutler, Brookmen, Harwood, Alimohamed şi Malik, 2001).

Stadiile schimbării au fost descrise de Prochask şi DiClemente (1983),

Stadiul precontemplării

inexistenţa intenţiei de a se schimba,

clientul nu conştientizează problema, acest lucru fiind realizat mai ales de cei apropiaţi,

clientul vine în consiliere în special datorită insistenţelor acestora,

autorii decid că un client aparţine acestui stadiu dacă răspunde că nu intenţionează serios să schimbe problema în următoarele şase luni;

Stadiul contemplării

- clientul conştientizează problema,

- se gândesc serios că ar trebui să facă ceva să o depăşească, dar nu sunt hotărâţi să treacă la acţiune,

- dacă pacienţii răspund că se gândesc serios să schimbe comportamentul problematic în următoarele şase luni, ei sunt clasificaţi acestui stadiu;

Stadiul pregătirii

- clientul are intenţia de a trece la acţiune în luna următoare

- a încercat fără succes sau cu rezultate nesemnificative să rezolve problema în ultimul an;

Stadiul acţiunii

- clienţii îşi modifică comportamentul, experienţele, mediul cu scopul de a depăşi problema,

- investesc timp şi energie pentru schimbare,