Categorizarea

DE CE AVEM NEVOIE DE CATEGORIZARE?

Cunostintele sunt necesare pentru a sti cum sa ne comportam si sa actionam în lume. Fara cunostinte nu am putea actiona în multe situatii. De exemplu, fara cunostintele acumulate în ore de mers pe bicicleta (incluzând cazaturile) nu am putea sa utilizam bicicleta.

Cunostintele dobândite în viata de zi cu zi trebuie ierarhizate si organizate pentru a le putea utiliza eficient. Aceasta organizare trebuie sa fie economica si totodata informativa si naturala.

Sistemele mnezice necesita o anumita economie în organizarea experientei. Astfel, cel mai probabil, totalitatea pisicilor percepute vor putea fi reunite sub conceptul de „pisica”. Economia cognitiva este obtinuta prin gruparea obiectelor, fenomenelor, relatiilor percepute sub forma unor clase, pentru a reduce cantitatea de informatii ce trebuie învatata. Apoi, conceptele sunt organizate în ierarhii; unde animal este conceptul supraordonat al pisicii, iar fiinta vie este un concept supraordonat al animalului.

Daca vom realiza prea multa economie cognitiva, vom sfârsi prin a utiliza categorii cu un grad prea ridicat de generalitate si vom pierde multe informatii. Spre exemplu, daca vom generaliza toate conceptele pâna la nivelul de animale, plante si „orice altceva” vom avea un sistem conceptual foarte economic, dar foarte putin informativ (ex. nu vom putea distinge între o gaina si o rata).

Daca vom avea prea multa informatie si un sistem conceptual lipsit de economie, vom putea distinge între diferite tipuri de „gaini” fara a integra informatiile respective într-un tot unitar, reprezentat de acea specie.

În sfârsit, în organizarea cunostintelor mai intervine principiul coerentei naturale. Astfel, porcusorul de Guineea sau anumite specii rare de pasari care zboara utilizând o singura aripa nu par a fi exponenti naturali (potriviti) pentru categoriile din care fac parte.

În consecinta, informatiile dobândite trebuie organizate astfel încât psihicul sa obtina un anumit grad de economie cognitiva, de informatii si de coerenta naturala. Pentru a realiza acest demers intervine categorizarea informatiilor.

PROCESUL DE CATEGORIZARE

Despre procesul de categorizare s-a presupus ca poate fi guvernat de reguli (conceptele au limite clare) si ca avantajeaza exemplarele tipice (ex. privighetoarea este perceputa ca un exemplu tipic pentru pasari spre deosebire de pinguin). De altfel, exista doua viziuni majore care vad categoriile, fie în termeni de concepte (trasaturi necesare si suficiente pentru a descrie o clasa de obiecte – logica clasica), fie în termeni de prototipuri (unele exemplare fiind mai tipice decât altele pentru a descrie o categorie de obiecte).

Mai mult, categoriile formate se pot situa pe trei niveluri diferite, din perspectiva gradului de generalizare:

- categorii fundamentale (ex. scaun)

- categorii supraordonate (ex. mobila)

- categorii subordonate (ex. scaun de bucatarie)

Miclea (1994) sintetizeaza principalele caracteristici ale acestora:

- categoriile de baza sunt reprezentate printr-un singur cuvânt în limbajul natural (ex. mar; inima; casa etc.); reciproca nu este întotdeauna valabila deoarece putem avea categorii supra sau subordonate desemnate printr-un singur cuvânt (ex. obiect);

- cuvintele corespunzatoare categoriilor de baza au cea mai mare frecventa în limbajul vorbit;

- categoriile de baza apar ontogenetic mai devreme în comparatie cu categoriile sub sau supraordonate;

- categoriile de baza pot fi definite ostentiv (ex. „uite masa!; uite scaunul!”) fata de celelalte categorii (ex. „uite mobila!”);

- categoriile de baza sunt cele mai abstracte forme care pot fi asociate cu o forma fizica specifica.

Categoriile de baza sunt cele care au cea mai mare importanta pentru experienta subiectilor. De remarcat ca sistemul de categorii nu este static, ci unul dinamic. Astfel, daca subiectii sunt întrebati în general despre o „broasca”, caracteristica „fel de mâncare pentru oameni” ramâne inactiva. Daca oamenii sunt chestionati într-un restaurant, lucrurile se schimba, între caracteristicile fiintei respective fiind si aceea de element culinar pentru oameni. Similar, pot fi create o serie de categorii ad hoc, precum „lucrurile vechi” sau lucrurile oferite spre vânzare, organizate astfel din motive pragmatice.

Indiferent de modul în care sunt formate categoriile, acest proces îndeplineste o functie psihica esentiala, aceea de a facilita predictiile umane. Daca avem format conceptul de „câine” putem sa ne asteptam la un anumit gen de comportamente din partea elementelor apartinând categoriei respective. La fel se întâmpla si în psihologia sociala, în relatiile interpersonale (ex. miner; rrom; manelist; securist etc.).

De remarcat este faptul ca nu toate categoriile au aceeasi forta inferentiala. Astfel, categoriile de baza si cele subordonate ofera mai multe predictii decât cele supraordonate.

Exista patru mari teorii de explicare a conceptelor, ca elemente categoriale de organizare a cunostintelor:

- teoria atributelor definitorii;

- teoria prototipului;

- teoria exemplului dominant;

- teoria conceptelor ca forma de explicare

TEORIA ATRIBUTELOR DEFINITORII

Se bazeaza pe teoria lui Aristotel si cea a lui Gottlob Frege din logica, conform careia un concept poate fi caracterizat de un set de atribute definitorii. Se face distinctia între continutul unei notiuni (un set de atribute care definesc conceptul) si sfera unei notiuni (totalitatea membrilor care intra în categoria respectiva). De exemplu, conceptul de burlac are ca elemente definitorii (continut) atributele de barbat, necasatorit, adult, în timp ce sfera conceptului cuprinde totalitatea barbatilor, adulti si necasatoriti.