Comunicare Terapeutică

Comunicarea

* În relaţia cu clientul, deoarece există mai multe puncte de vedere, trebuie să ne ,,aliem’’ cu punctul de vedere al acestuia, să fim flexibili, nu să încercăm să-l impunem pe al nostru.

* Comunicarea este inevitabilă, iar odată realizată, ea este ireversibilă.

* În decriptarea mesajului, comunicarea se bazează pe automaticitate – uneori ,,prindem’’ doar o parte a sensurilor, restul informaţiei gravitând cumva în jurul acestora.

Condiţii pentru ca o comunicare să devină terapeutică

-atât din perspectiva terapeutului, cât şi din cea a clientului-

CONTEXT

– orice informaţie (comunicare) este contextuală -

Din perspectiva terapeutului Atât din perspectiva terapeutului, cât şi din cea a clientului Din perspectiva clientului

• Empatie – aceasta este un răspuns la o cerere;

• Să fie controlată – acest lucru se întâmplă:

• atunci când contextul este definit de terapeut, când acesta are capacitatea de a înţelege situaţia, de a decide,

• atunci când există flexibilitate – să vedem lumea cum o vede clientul;

• Competenţe

• Privirea terapeutică – atitudinea terapeutului;

• Flexibilitate (*elementul cel mai flexibil dintr-un sistem deţine controlul sistemului) - doar în caz de nevoie putem ,,mustra’’ clientul;

• Tehnicile terapeutice;

• Personalitatea terapeutului. • Să aibă un scop – obiective;

• Prezenţa schimbării – rezultate;

• Responsabilitate;

• Presupune existenţa unui terapeut şi a unui client;

• Presupune costuri

↕ acest raport este intercondiţionat

• Presupune câştiguri

• Cooperare;

• Reguli;

• Relaţie de încredere;

• Respectarea unui program;

• Eficienţa (terapia este un proces progresiv) – este legată întotdeauna de scopul stabilit

• Ritmicitatea întâlnirilor – orice comunicare terapeutică tinde către o stare de echilibru, faptul că întâlnirile sunt ritmice duce la ideea de efort de stabilitate.

• Existenţa unei probleme;

• Resurse;

• Schimbarea terapeutică – are loc atunci când se ajunge la echilibrarea clientului. Atunci când apare o cerere de schimbare a unei situaţii negative, trebuie să cerem clientului să ne exemplifice o situaţie în care acest lucru nu se întâmpla, situaţie la care trebuie să fim atenţi deoarece o putem transpune în situaţia terapeutică – poate deveni o sarcină terapeutică (Exemplul cu schimbarea locului în pat în cazul unei comunicări deficitare între soţi);

• Libertatea clientului – dată de creativitatea terapeutului, de acceptarea clientului, de faptul că nu îşi judecă clientul, nu îl evaluează. Nu putem presa clientul să obţină rezultate, ci să îl lăsăm să meargă în ritmul firesc.

* Terapie fără gesturi şi atitudini terapeutice nu există. Dacă nu obţinem rezultate, atunci aceea nu a fost terapie;

* Este etic să refuzăm un client, să îl trimitem la alt terapeut;

Eficienţa – diferite studii pe această temă au ajuns la următoarele rezultate:

A

1. tehnica folosită, metoda – contează mai puţin = 15%

2. expectanţa asupra terapeutului (are şi un efect placebo) = 15%

3. relaţia client – terapeut = 30%

4. clientul = 40%

B

1. metoda şi tehnica = 8%

2. factori neexplicaţi - hazard = 20%

3. factori comuni 72%