Deficiențe de auz

Deficienţele de auz fac obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei, ştiinţa interdisciplinară care studiază particularităţile dezvoltării psihofizice a persoanelor cu disfuncţii auditive, cauzele şi consecinţele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare şi educare pentru integrarea socială.

Este necesară depistarea precoce a tulburărilor auditive, de aceasta depinzând evoluţia ulterioară a copilului, dat fiind pericolul instalării mutităţii. Deficienţa de auz nu este gravă atât prin tipul, forma de manifestare, gradul de pierdere a auzului, cât mai ales prin influenţele negative asupra proceselor de percepere a sunetelor necesare formării şi dezvoltării normale a vorbirii, a limbajului, a gândirii copilului, astfel că fără o depistare precoce a pierderii de auz, fără o protezare precoce, copilul cu pierderi mari de auz va deveni şi mut.

Deficienţele de auz sunt, de cele mai multe ori consecinţa unor malformaţii sau dereglări anatomo-fiziologice la nivelul aparatului auditiv, după zone afectată, deficienţele pot fi clasificate astfel: surditate de transmitere – din cauza unor malformaţii ale urechii externe sau medii, unor afecţiuni ale timpanului, obturării canalului auditiv extern (corpuri străine sau dopuri de ceară), afecţiuni la nivelul urechii mijlocii (în urma unor otite, mastoidite, infecţii cu secreţii purulente); surditatea de percepţie – provocată de leziuni la nivelul urechii interne, nervului auditiv sau centrilor nervoşi, urmate de pierderea funcţiei auditive; surditatea mixtă – în urma unor traumatisme, sechele operatorii etc.

După gradul deficitului auditiv, se clasifică în: hipoacuzie uşoară, hipoacuzie medie, hipoacuzie severă, cofoză (surditate).

În funcţie de lateralitate: deficienţe bilaterale, sau unilaterale.

După momentul apariţiei: ereditare; dobândite; prenatale; perinatale; postnatale.

Etiologie

Perioada prenatală:

- infecţii virale sau bacteriene ale mamei;

- ingerarea de alcool, medicamente sau substanţe toxice;

- tentative de avort prin consum de chinină, apa de plumb, antibiotice în exces;

- iradieri;

- incompatibilitate între mamă şi făt;

- traumatisme.

Perioada perinatală

- traumatisme obstetricale cu hemoragii în urechea internă sau la scoarţă;

- asfixie;

- icterul nuclear;

Perioada postnatală

- otite, mastoidite, meningite, encefalite, rujeolă, oreion, febră convulsivă

- traumatisme cranio-cerebrale

- abuz de antibiotice

- traumatisme sonore

- intoxicaţii, afecţiuni vasculare.

Forme de comunicare :

- verbală – orală, scrisă, labiolectura;

- mimico-gestuală;

- cu ajutorul dactilemelor.