Dezvoltarea Psihosocială în Tinerețe

1. Particularităţile sferei emoţionale.

Tinereţea cuprinde o perioadă de vârstă destul mare, de aceea este dificil de a vorbi despre careva caracteristici specifice sferei emoţionale. De aceea vom prezenta dinamica proceselor emoţionale în această perioadă cu reflectarea sarcinilor de bază de dezvoltare. Problemele de bază ce cer soluţionare în această perioadă sunt: atingerea identităţii şi a intimităţii.

Identitatea reprezintă efortul indivizilor de integrare într-un anumit context social (de recunoaştere a apartenenţei la o anumită comunitate) şi de identificare a statusurilor şi rolurilor specifice pe care le deţine în acesta (de diferenţiere, de recunoaştere a calităţilor personale). Se consideră că primul cercetător al identităţii este W. James. Există o difirenţă între conceptele „eu” şi „identitate”, primul înglobând în sine şi procesul formării celei din urmă – identificarea. De fapt, după cum menţionează Iluţ, identităţile se prezintă ca o multitudine de componente ale Eu-lui, în combinaţie prezentând anumite stiluri personale, răspunsuri la situaţiile concrete de viaţă. Formarea identităţii a persoanei are loc într-un context specific, determinat de structura complexă a societăţii. Ne referim la condiţiile pe care le impune apartenenţa la un anumit grup social mic, care implică o atmosferă social-psihologică, aceasta la rîndul ei, determinată de structurile macrosociale. Succesul sau eşecul socializării, după cum consideră cercetătorii Berger, Lucman (2000) rezultă din calitatea simetriei între 2 realităţi – obiectivă şi subiectivă. Cea obiectivă este determinată de programul instituţionalizat al grupului de apartenenţă, iar cea subiectivă - de capacităţile individuale, şi combinîndu-se organic formează un tip distinct, o identitate mai mult sau mai puţin integrată în contextul social.

Intimitatea presupune stabilirea relaţiilor apropiate cu altul şi reprezintă o unitate a 2 identităţi. Teoria lui P. Sternberg demonstrează cît de dificil este să obţii succes în relaţii intime. După el, există 3 componente a dragostei: intimitatea, pasiunea, hotărîre/ obligaţiune.

1. Intimitatea – simţul apropierii care apare în relaţii de dragoste. Oamenii se simt legaţi unul de altul, au interese şi activităţi comune, fac schimb unul cu altul de lucruri, gânduri şi emoţii.

2. Pasiunea – atracţia fizică, excitaţie şi comportament sexual în relaţii. Necesităţile sexuale sunt importante, dar nu unice care motivează comportamentul omului în procesul interrelaţionării. De exemplu, necesitatea în acceptare, stima de sine tot au un rol important. Uneori intimitatea duce la apariţia pasiunii, alteori pasiunea precede intimitatea. Dar poate exista şi pasiune fără intimitate şi intimitate fără pasiune.

3. Hotărîre/ obligaţiune. Acest component poate avea o perspectivă apropiată şi depărtată. Perspectiva apropiată – hotărârea despre existenţa dragostei sau conştientizarea ei. Perspectiva depărtată – conştientizarea importanţei păstrării acestei dragoste.

Intimitate

Dragoste Dragoste

romantică amiciţie

Pasiune Hotărîre / Responsabilitate

Dragoste oarbă

Dragostea după faza dezvoltării sale balansează între intimitate, sexualitate şi responsabilitate. (Kutter, 1998) Intimitatea poate fi distrusă de emoţii negative. Frica de a fi respins, la fel, reprezintă un obstacol în stabilirea intimităţii, mai ales când direcţionează spre identificare falsă: dorinţa de a face pe plac altui, dar nu realizarea necesităţilor interne. Mijloacele tradiţionale de curtare pot împiedica intimitatea dacă se compun din acţiuni rituale şi sunt lipsite de un schimb sincer de emoţii. Sunt cazuri când dragostea îl face pe om să fie trist. Această tristeţe poate fi condiţionată de dezamăgiri în omul iubit, despărţirea cu el, etc. Dragostea poate crea şi dezamăgiri şi furie. Gelozia poate fi una din cauze care duce la apariţia acestor stări. Uneori iritabilitatea, furia, apărute în urma geloziei, nu se exprimă deschis şi sunt îndreptate asupra sa. Autobiciuirea duce la pasivitate, neajutorare, dezamăgire şi uneori devine motiv pentru sinucidere. Gelozia mai poate avea şi o altă ieşire: activism, dorinţa de a urmări şi persecuta pe celălalt.

În perioada de sarcină se manifestă discomfort fizic care favorizează tendinţe impulsive, de tip obsesiv, stări depresive, anxietate şi alte tendinţe de normalitate marginală. Partenerii în aşteptarea copilului oferă unul altuia sprijin emoţional. Desigur că aceasta depinde de atitudinea faţă de copil, este dorit sau nu. Cu apariţia copilului cresc considerabil eforturile fizice şi emoţionale ale părinţilor, legate de devierile de somn, cheltuieli financiare, ritm încărcat, conflicte din motivul repartizării obligaţiilor. Mama este obosită, tatăl se simte respins şi ambii simt o limitare a libertăţii sale. Şi totuşi apariţia primului copil reprezintă o trecere a familiei într-o stare nouă, şi nu o criză.

Se vorbeşte foarte mult de dependenţa copilului de mamă. De fapt dependenţa mamei faţă de copil este tot atât de mare. Ea se realizează nu numai prin alăptare, ci şi prin componentele active numeroase ce însoţesc acest proces. În esenţă după naşterea copilului acesta se va adapta la condiţiile generale ce sunt în familie, dar concomitent familia se va adapta nu numai la prezenţa copilului în contextul ei, ci şi la caracteristicile personale ale copilului nou apărut. Unii copii sunt dificili, dorm greu, nu mănâncă, plâng, nu stabilesc uşor relaţii cu cei din jur chiar dacă mama lor este o persoană echilibrată. R. Bell a insistat asupra diferenţelor mari care există între copii. Acei copii care sunt veseli de felul lor, surîd, stabilesc uşor relaţii cu cei din jur, provoacă cel puţin câteva condiţii de optimizare a mediului familial: creează momente de fericire şi bucurie legate de spectacolul creşterii lor, atenuiază tensiunea unor stări de discomfort provocate adulţilor, creează părinţilor încredere în rolul lor parental, securizează atracţia faţă de familie ca un adevărat cămin.

Emoţiile au un rol enorm şi în activitatea profesională. Diversele direcţii ale activităţii de muncă ale omului creează şi dezvoltă o multitudine de aspecte şi laturi a emoţionalităţii lui.