Factori fundamentali ai dezvoltării psihice

Interrelaţiile ereditate-mediu

În studiile de genetică a comportamentului se utilizează metoda gemenilor. Gemenii sunt de două feluri: univitelini sau monozigoţi (Mz) şi bivitelini sau dizigoţi (Dz).

Monozigoţii s-au dezvoltat dintr-un ovul fecundat de un spermatozoid. Dintr-o celulă se separă – din diferite cauze fiziologice două celule. Celulele despărţite total duc la apariţia a doi indivizi, la care informaţia genetică este identică. Deci, anumite trăsături, în primul rând cele determinate de ereditate, vor fi identice. Dizigoţii provin din două ovule diferite fecundate de doi spermatozoizi. Nu au aceeaşi informaţie genetică. Diferenţele sau asemănările, în general, sunt la fel ca la doi fraţi care nu sunt gemeni. Monozigoţii sunt de acelaşi sex, iar dizigoţii pot fi şi de sexe diferite.

Pentru a estima contribuţia relativă a eredităţii şi a mediului în determinarea inteligenţei sau a altor funcţii şi trăsături ale proceselor psihice sau ale personalităţii (fire, temperament, aptitudini, etc.) s-a recurs la studiul gemenilor şi a familiilor adoptive.

Metoda gemenilor are la bază următorul principiu: rezultanta fenotipică (R.fen.) este funcţie de ereditate şi mediu (M), pe scurt: R.fen.= f(E.M). Dacă una din variabile, E sau M va putea fi menţinută constantă, va reieşi efectul celeilalte, care va constitui sursa de varianţă, de diferenţă. Se consideră că perechile de gemeni monozigoţi (Mz) crescuţi în medii diferite, ar realiza condiţia: E = constant.

În consecinţă, varianţa fenotipică (determinările eredităţii şi ale mediului) se datorează în acest caz mediului. In esenţă, se efectueză un studiu de corelaţie: se pun în paralel perechi gemelare, dintre care o parte au crescut împreună, în aceleaşi familii, în timp ce alţii au crescut separat, ceea ce practic se întâmplă foarte rar. Loturile sunt supuse unor teste identice, de exemplu pentru determinarea coeficientului de inteligenţă. Coeficienţii de corelaţie sunt o măsură a asemănării între perechile de gemeni. Această procedură se aplică gemenilor dizigoţi, fraţilor care nu sunt gemeni, persoanelor neînrudite sau cuplului părinţi – copii adoptaţi. În tabelul de mai jos redăm câteva date comparabile relevante, din care rezultă o omogenitate a corelaţiilor constatate.

Coeficienţii de corelaţie (r) pentru diferite date privind inteligenţa

Categoria subiecţilor Erlenmayer şi Jarwik

(1963) Jencks

(1972) Nichols

(1978) Plomin şi De Fries

(1980) Bouchard şi McGue (1988)

Gemeni Mz împreună 0,87 0,86 0,82 0,86 0,86

Gemni Mz separat 0,7l 0,74 - - 0,72

Gemeni Dz împreună 0,53 0,53 0,59 0,62 0,6o

Fraţi negemeni împreună 0,49 0,54 - 0,31 0,47

Fraţi negemeni separat - - - - 0,24

Persoane înrudite împreună 0,20 0,37 - 0,25 -

Părinţi – copii împreună - - - 0,35 0,42

Părinţi – copii separat - - - - 0,24

Părinţi - copii adoptaţi - - - 0,l5 0,l9

Copii adoptaţi împreună - - - - 0,34

Părinţi - copii separaţi prin adopţiune - - - 0,29 -

Coeficient de eritabiliate (H) - 45-50% 60-70% 50% 47%

Valorile medii din ultima coloană sunt cele cercetate de autori în l988 (după Loehlin, l989). Autorii au reţinut pentru comparaţie valori medii ale coeficienţilor de corelaţie, iar datele se referă la inteligenţa normală. Indicii de corelaţie reprezintă o măsură a covariaţiei şi nu în mod direct, nemijlocit, a determinării cauzale. Deci, diferenţele între valorile r nu pot fi transcrise pur şi simplu în procente ale determinării cauzale. De exemplu, diferenţele între gemenii Mz crescuţi împreună sau separat (diferenţe care sunt între valori r de 0,l2 şi 0,l6) nu sunt o măsură directă a contribu ţiei mediului la determinarea C.I. Pornind de la valorile r la gemenii MZ şi se calculează un coeficient de eritabilitate (H). care transpus în procente ar fi o estimare a proporţiei din varianţa C.I. care se datorează eredităţii.

r Mz – r Dz

Formula de calcul a coeficientului de eritabilitate (H): H= --------------------- 1 – r Dz

Pentru coeficientul de eritabilitate s-au găsit valori diferite,după cum menţionează şi I.Radu (l99l, p. 243): între 60-70 % (Nichols), între 45-50% (Jencks), 50 % (Plomin şi De Fries), 47 % (datele rezumate de Bouchard şi McGue). Putem spune că indicele mediu al coeficientului de eritabilitate privind inteligenţa este de cca 50 %.Pentru deficienţa mintală s-a găsit un coeficient de eritabilitate de 0,62 (în procent 62%). R. Plomin (citat de Radu, l99l, p.344) consideră că metodele directe de estimare a eritabilităţii C.I. pornind numai de la corelaţiile dintre gemenii Mz şi gemenii Dz dau valori puţin exagerate (H= 58%)

Rezultă că este dificil să se realizeze o separaţie clară în varianţa totală a efectelor componentei genetice, influenţei mediului şi efectelor interacţiunii (E x M). Analiza de varianţă postulează simpla aditivitate a efectelor considerate. De exemplu, C.Jencks (citat de Radu, l99l, p. 345) utilizează ecuaţia: var (CI) = var (E) + var (M) + 2 cov (ExM).Deci, varianţa C.I. se compune din varianţa datorată eredităţii , varianţa datorată condiţiilor de mediu şi covarianţa E x M. Adesea un potenţial intelectual ridicat se însoţeşte de un mediu socio-cultural şi educativ bun, stimulativ, şi invers.

Analiza multivariată depăşeşte simpla corelaţie, mergând spre dezvelirea cauzalităţii. Valorile H sunt indici statistici care comportă un grad de aproximare recunoscut de cercetători. Cercetările bazate` pe metoda gemenilor evidenţiază influenţele ereditătii şi mediului asupra unor caracteristici neurofiziologice, neuropsihologice şi a unor trăsături psihice.Dacă se compară comportamentul monozigoţilor cu cel al dizigoţilor şi introducem în comparaţie şi fraţii obişnuiţi putem estima în ce măsură factorii ereditari determină unele trăsături şi manifestări comportamentale. Cercetările se bazează pe calcularea coeficientului de eritabilitate (H), prin calcularea coeficienţilor de corelaţie(r) la randamentele obţinute de perechile de gemeni Mz şi Dz.Când r este aproape de +l corelaţia este pozitivă şi mare, iar când r este O sau aproape de O atunci nu există nici o legătură între eritabilitate şi trăsătura respectivă sau comportamentul respectiv.Deci, se compară coeficienţii de corelaţie de la şi coeficienţii de corelaţie de la Dz.. Dacă diferenţa dintre r Mz şi r Dz este mare rezultă că şi H este mare, şi invers.