Fundamente Psihologice

1. Identificarea psihologiei ca stiinta

1.1.Introducare in problematica psihicului uman

Psihicul reprezinta un ansamblu de stari, insusiri, fenomene si procese subiective ce depind de mecanismele cerebrale si de interactiunea cu lumea obiectiva.

Cei mai multi autori definesc psihologia pornind de la etimologia cuvantului. Compus din”psyche” (psihic) si “logos” (stiint) s-a afirmat ca “psihologia este stiinta psihicului”.

Piaget (1987) – definea psihologia ca stiinta care studiaza” ansamblul conduitelor, comportamentelor, inclusiv priza lor de constiinta”.

Paul Popescu Neveanu arata ca psihologia este” o stiinta care se ocupa de fenomene si capacitati psihice urmarind descrierea si explicarea acestora in baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularitati sau modalitati determinative”.

M. Zlate apreciaza ca psihologia este “ stiinta care studiaza psihicul( procese, insusirii, mecanisme psihice), utilizand un ansamblu de metode obiective in vederea deprinderii legitatilor lui de functionare, cu scopul cunoasterii, optimizarii si ameliorarii existentei umane”.

1.2.Obiectivul psihologiei

Pana in prezent s-au conturat 4 orientari distincte cu privire la obiectul psihologiei, si anume viata psihica interioara, comportamentul, activitatea/conduita si omul concret interpretat.

Sinteza perspectivelor de abordare a obiectului psihologiei

Perspectiva de analiza

Parametri de analiza Viata psihica interioara

Introspectia

Psihanaliza

Comportamen-tul

Behaviorismul

Conduita/Activita-tea

Prihologia conduitei

Omul concret

Psihologia umanista

Debut Europa – Germania –Leipzig – Wundt 1879

Europa – Austria- Viena – Freud 1900-1904 America – Watson – 1913 Europa – Franta- Janet – 1912-1932 America – Maslow – 1954; Rogers – 1951

Obiect Starile mentale constiente

Inconstientul si sexualitatea Relatia directa

stimul-raspuns

Conduitele inferioare si superioare ale omului Sinele individual si unic al omului

Alegerea, creativitatea, valorizarea, autoactualizarea

Metodologie/

Metode Subiective / Metoda introspectiei

Metoda psihanalitica

Obiective/ principiul holismului metodologic

Observatia externa

Experimentul Obiective si subiective/

Observatia, metoda clinica, psihanalitica, microsociologica Interpretative/ principiul individualismului metodologic

Metode obiective, subiective, proiective

Finalitate

Scop Descriptiv – explicativa

Terapeutica Descoperirea si formularea legilor cauzale

Ameliorarea si dirijarea comportamen-tului Descriptiva, explicativa, interpretativa, ameliorativa si terapeutica Dezvoltarea si maturizarea personala

Cultura relatiilor interpersonale

Schimbarea societatii

Dezvoltari ulterioare Introspectia experimen-tala – Binet – Scoala de la Würzburg

Ne – freudismul (Fromm) Neo-behaviorismul (Tolman) Psihologia actionala (Piaget si Rubinstein) Psihologia transpersonala (Walsh)

1.3. Metoda si metodologie in psihologie

1.3.1. Specificul metodelor in psihologie

Metoda – reprezinta calea, itinerariul sau programul dupa care se regleaza actiunile practice si intelectuale in vederea atingerii unui scop.

Metodele psihologiei se pot clasifica:

a) Dupa specificul relatiilor investigate - in cantitative si calitative

b) Dupa caracterul lor – in obiective si subiective

c) Dupa natura relatiei cercetator-subiect – in directe si indirecte

d) Dupa scopul lor – in metode de recoltare a informatiilor, metode de prelucrare si interpretare a informatiilor, modele de investitie intensiva si extensiva si metode de diagnoza si prognoza.

1.3.2. Principalele metode ale psihologiei

a) Metoda observatiei – consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului (sau grupului) ca si a contextului situational al comportamentului.

Continutul observatiei il constituie simptomatica stabila (trasaturile bio-constitutionale) si simptomatica labila (conduita verbala, motorie, inteligenta)

Formele observatiei:

- In functie de orientarea actului observational: autoobservatia si observatia propriu-zisa

- In functie de prezenta sau absenta intentiei de a observa: ocazionala si sistematica

- In functie de prezenta sau absenta observatorului: directa sau indirecta, cu observator ignorat sau cu observator ascuns

- In functie de implicarea sau nonimplicarea observatorului: pasiva sau participativa

- In functie de durata observarii: continua sau discontinua

- In functie de obiectivele urmarite: integrala sau selectiva, clinica sau experimentala.

Conditiile unei bune observatii:

- Stabilirea calara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit

- Selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare

- Elaborarea unui plan riguros de observatie

- Consemnarea imediata a celor observate

- Efectuare unui numar de observatii

- Discretia ei