Leadership versus management într-un context global

STILUL MANAGERIAL – DIRECTII DE INVESTIGARE

Exista in literatura de specialitate actuala doua directii de investigatie a stilului

managerial:

- de natura functionala – inspirata din literatura clasica – care cerceteaza

stilurile manageriale (democrat, autoritar, permisiv) sub raportul

manifestarilor, facandu-se abstractie de trasaturile persoanei (K. Lewin, Tr.

Herseni – corelatie intre stil de conducere si pregatirea profesionala, C.

Zamfir – coreleaza tipurile clasice de stiluri de conducere cu modelele X si

Y, M. Zlate).

- de natura structurala – care investigheaza stilul managerial pornind de la

structura persoanei (I. Moraru – conexiuni intre stilul managerial si

trasaturile psiho-fiziologice ale personalitatii – temperament, caracter si

aptitudini – A. Tabachiu).

Tinand cont de cele spuse anterior, putem conchide ca stilul managerial este

reprezentat de o serie de particularitati ale persoanei prin care managerul isi

realizeaza fiecare dintre functiile sale.

In plus, este fundamental ca stilul managerial sa fie raportat la dinamica

grupului in care conducatorul isi exercita activitatea de conducere.

STILUL DE CONDUCERE SI PREGATIREA PROFESIONALA

Tr. Herseni coreleaza aceste doua componente si propune urmatoarele variante

de stil de conducere:

- 1. Manageri valorosi profesional cu stil managerial pozitiv

- 2. Manageri valorosi profesional cu stil managerial negativ

- 3. Manageri mediocri profesional cu stil managerial pozitiv

- 4. Manageri mediocri negative nal cu stil managerial negativ.

2

Din punctul de vedere al eficientei, stilurile 1 si 3 (stil pozitiv de conducere) dau

rezultate bune (atat sub raport productiv cat si socio-uman). Stilul 2 implica o

deteriorare a relatiilor socio-umane, in timp ce varianta 4 este deficitara sub ambele

aspecte (grupurile refuzand sa accepte la conducere o persoana slab pregatita

profesional si cu un stil de conducere negativ).

STILURILE IN RAPORT CU INTENSITATEA MUNCII

Putem descrie trei tipuri de manageri ( E. E. Vendrov) :

- Tipul «face tot», care gandeste pentru toti.

- Cel care deplaseaza toate problemele de rezolvat colaboratorilor sai,

facandu-i pe acestia sa le solutioneze in locul sau.

- Cel care realizeaza o selectie severa a sarcinilor, rezervandu-si doar o serie

restransa de probleme considerate a fi de competenta lui, restul

transmitandu-le colaboratorilor sai.

STILURILE DE CONDUCERE SI VOINTA

A.Tabachiu arata ca exista in raport cu acest criteriu 4 categorii de manageri:

- Cei cu vointa puternica, care exceleaza in activitate printr-o comanda severa.

- Cei cu vointa puternica, dar care au si inclinatie spre blandete si indulgenta.

- Cei care au aparent vointa slaba, dar care sunt in fond exigenti, perseverenti,

finalizand sarcinile incepute si rezolvand problemele existente.

- Cei cu o vointa slaba, influentati atat de grup cat si de liderii informali.

Exista o mare deosebire intre management si arta de a conduce.

Management inseamna „a determina, a realiza, a-si asuma responsabilitatea, a

dirija”, pe cand arta de a conduce reprezinta „a influenta, a ghida intr-o anumita

directie”.

Asadar:

- managerii sunt oameni care fac lucrurile asa cum trebuie

- conducatorii sunt oameni care fac lucrurile potrivite.

Este vorba deci despre activitati de viziune si judecata – eficacitate (in cazul

managerilor) versus activitati de stapanire a rutinei – eficienta (in cazul

conducatorilor).