Cuprins

Introducere 3
Capitolul I. Caracter ştiinţifico-teoretică
1.1. Noţiuni generale despre gîndire 5
1.2. Particularităţile dezvoltării clasificării obiectelor şi denumire
lor la copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică 7
Capitolul II. Caracter practic-aplicativ
2.1. Obiectul cercetării 10
2.2. Scopul cercetării 10
2.3. Ipoteza cercetării 10
2.4. Obiectivele cercetării 10
2.5. Metodele cercetării 10
2.6. Copiii şi elevii investigaţi 10
2.7. Rezultatele obţinute şi interpretarea lor 13
Concluzii şi recomandări 19
Bibliografie 20

Extras din curs

INTRODUCERE

La etapa actuală una din problemele principale este dezvoltarea clasificării obiectelor şi denumirea lor de către copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică la cel mai înalt nivel de către instituţiile de învăţămînt. În acest sens în Legea Învăţămîntului din Republica Moldova este stipulat că obligaţiile cadrelor didactice este să asigure buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ, însuşirea temeinică a programelor de studii şi dezvoltarea capacităţilor elevilor şi studenţilor. Dezvoltarea capacităţilor este asigurată de un întreg complex de măsuri în vederea dezvoltării clasificării obiectelor şi denumirea lor de către copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică sub aspect moral. [8]

Această problemă este preluată şi de curriculum-ul. Astfel la elaborarea programelor instructiv-educative şcolare perfecţionate în sens curricular s-au luat în considerare: cerinţele de formare a personalităţii elevilor într-o societate democratică, dinamică, flexibilă; varietatea, nivelul şi complezitatea intereselor personale, sociale şi educaţionale ale elevilor; racordarea la structurile noi ale sistemului de învăţămînt, descărcarea lor de informaţie; realizarea suficientă a coerenţei verticale şi orizontale (intra- şi transdisciplinare). [3]

Aceste probleme referitor la dezvoltarea clasificării obiectelor şi denumirea lor de către copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică sunt abordate şi la nivel internaţional de către UNESCO. Şi poate cel mai important lucru este ceea ce directorul General al UNESCO profesorul Federico Mayor, înţelege prin ,,savoir partager”: a şti să împarţi şi să împărţeşti ceea ce ştii, a şti să te deschizi şi să oferi altora pentru a fi capabil să primeşti tu însuţi. Probabil în acelaşi fel trebuie înţeleasă şi ,,educaţia pentru toţi” şi educaţia rezervată copiilor dotaţi şi supradotaţi. Toţi copiii au dreptul să beneficieze de o educaţie care să le deschidă drumul spre viaţa civică, spre o profesiune, spre exercitarea altor drepturi. Importanţa educaţiei este deosebită, întregul sistem educaţional trebuind să se bazeze pe premisa ca fiecare individ poate fi educat, poate fi ajutat să treacă de la o etapă la alta, atîta timp cît influienţele educative se adresează ,,zonei proximei dezvoltări”. O atenţie deosebită acestor probleme acordă pedagogii şi psihologii L. Vîgotski, A. Roşca, G. Văideanu, P. Jelescu.

Studiind literatura la această problemă [6, 15] am ajuns la concluzia că în străinătate această problemă pentru ei nu există.

Dacă facem o analiză a practicii mele preşcolare şi şcolare, observăm că s-a făcut puţin la această problemă. Din această cauză copiii devenind adulţi nu cunosc cuvinte elimentare care ar trebui folosite zi de zi în vorbire.

Aceste motive şi altele m-a determinat să aleg tema de cercetare: Particularităţile dezvoltării clasificării obiectelor şi denumirea lor de către copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică.

Obiectul cercetării. Procesul de formare şi dezvoltare a clasificării obiectelor şi denumirea lor de către copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică.

Scopul cercetării. Fundamentarea teoretico-practică a dezvoltării clasificării obiectelor şi denumirea lor de către copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică.

Ipoteza cercetării. Se va forma şi se va dezvolta clasificarea obiectelor şi denumirea lor de către copiii de vîrstă preşcolară mare şi şcolară mică dacă se vor cunoaşte obiectele date şi funcţiile lor.

Obiectivele cercetării:

1. Argumentarea ştiinţifică a temei

2. Selectarea materialelor educaţionale

3. Modelarea activităţilor

4. Analiza şi interpretarea rezultatelor

Metodele cercetării: bibliografică, analiza documentelor, observarea,

experimentul, analiza datelor.

Structura lucrării. Lucrarea se constituie din introducere, două capitole, concluzii, bibliografie şi anexe.

Caracter ştiinţifico-teoretică

Noţiuni generale despre gîndire. Senzaţiile, percepţiile, reprezentările reflectă obiecte şi fenomene concrete, cu însuşirile lor esenţiale şi neesenţiale. Aceste forme de reflectare, cu toată împortanţa lor pentru cunoaştere, singure nu sunt suficiente pentru a-i permite omului cunoaşterea legilor naturii, prevederea fenomenelor, modificarea şi transformarea naturii în conformitate cu tendinţele sale. Pentru aceasta este necesară o formă superioară de reflectare a realităţii, reflectarea însuşirilor generale şi esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor şi a relaţiilor dintre ele, reflectare care nu este posibilă decît prin mijlocirea limbii. Această formă de reflectare a realităţii este gîndirea.