Creativitatea la Copii

Departe de mine gandul de a spune ca un concept de genul creativitatii se poate invata. Il consider un talent care, spre deosebire de majoritatea talentelor descoperite timpuriu trebuie intretinut prin consumul de cultura si prin exersarea directa : scris, schitat, pictat… ceva de genul “dintr-un ciorap cu putina gaura se transforma intr-o gaura cu putin ciorap”. Cand spunem creativitate nu spunem doar dorinta de a crea ci si ”gandire creativa”, acel ”thinking outside the box” care presupune ca subiectul sa poata sa depaseasca limitele sistemului.

Analiza raportului inteligenta/creativitate arata ca, in creatie, mai important decit inteligenta, de la un anumit nivel, sunt factorii motivationali si de personalitate: curiozitatea, interesul, perseverenta sau factori de mediu si, nu in ultimul rind, factori ce tin de conditii sociale si educative.

Creativitatea a fost definita ca procesul interpersonal sau intrapersonal al carui rezultat sunt produse originale, semnificative si de o inalta calitate. In cazul copiilor, accentul ar trebui pus pe proces, adica pe dezvoltarea si generarea de idei originale, care pare sa fie baza potentialului creativ. In intelegerea acestui fenomen, este util sa consideram diferentele dintre gandirea convergenta si cea divergenta.

Gândirea convergentă:

Problema 1 Aceeaşi soluţie:

Problema 2 - şablon;

Problema 3 - algoritm;

Problema N - reţetă;

- regulă;

- teoremă.

Gândirea divergentă:

Problema: Soluţia 1

Soluţia 2

Soluţia 3

Soluţia n

Problemele asociate cu gandirea convergenta au de obicei o singura solutie corecta. Gandirea divergenta, in schimb, cere celui care rezolva problema generarea mai multor solutii, putine dintre acestea fiind noi, de o calitate inalta si functionale - intr-un cuvant, creative.

Creativitatea presupune a aduce ceva nou, a descoperi sau inventa ceva deosebit, a face anumite combinatii, anumite legaturi intre elemente cunoscute pentru a obtine ceva neasteptat.

Pentru o intelegere corecta a creativitatii copilului, trebuie sa distingem creativitatea de inteligenta si talent. S-a pus problema daca intr-adevar creativitatea copiilor poate fi diferentiata de celelalte abilitati cognitive. Studii recente, insa, au aratat ca anumite componente ale potentialului creativ pot fi deosebite de inteligenta. Termenul "inzestrat" este utilizat de obicei pentru a desemna un grad inalt de inteligenta. Dar se pare ca inteligenta si creativitatea sunt independente. Un copil foarte creativ nu este neaparat si foarte inteligent.

Aceasta calitate umana, creativitatea, care se poate ivi uneori dintr-o simpla curiozitate, a dat nastere la navete spatiale si roboti care imita expresiile emotionale umane, la mari opere de arta sau la mici inovatii tehnice care ne-au adus mult confort. Ganditi-va de exemplu la primul om care a avut ideea sa faca un inel pentru conserve pentru a nu mai fi nevoie sa le taiem sau cel care a realizat primul fermoar.

De multe ori cand ne gandim la creativitate ne gandim la genii, persoane cu o inteligenta foarte mare care s-au remarcat intr-un anumit domeniu sau in mai multe. Leonardo da Vinci este considerat unul dintre cele mai creative persoane care au existat vreodata. In urma cu aproximativ jumatate de mileniu acest artist si-a imaginat si a facut schite pentru aparate de zbor ( zborul fiind posibil pentru oameni abia la inceputul secolului XX), biciclete, costume de scafandru si multe alte lucruri care au fost realizate abia dupa sute de ani.