Psihodramă

Psihoterapia centrata pe client (pe persoana) s-a dezvoltat incepand cu anii '40, ca o alternativa, ca o reactie la psihanaliza, oferind un punct de vedere optimist cu privire la capacitatea individului de a se dezvolta si a creste

intr-o maniera pozitiva si sanatoasa.

.se bazeaza pe ideea ca fiecare individ este expertul cel mai priceput pentru sine insusi si ca oamenii sunt capabili sa-si gaseasca singuri solutii la propriile probleme

.Rogers prefera termenul de "facilitator" sau "catalizator" celui de terapeut si ii numea pe cei cu care lucra mai degraba "clienti" decat pacienti

.Increzator in fortele naturale de vindecare ale organismului, parintele noii abordari a vazut in terapie un demers de indepartare a constrangerilor ce impiedica procesul de integrare si crestere

.Terapia centrata pe client (terapie nondirectiva) este una dintre primele terapii umaniste, bazata pe abordarea fenomenologica a personalitatii

1. prezumtii teoretice majore:

.Comportamentul este ghidat de tendinta unica a fiecarei persoane catre autoactualizare (dezvoltare umana).

.Pe baza ei se realizeaza satisfacerea nevoilor biologice, maturizarea fizica, cresterea si regenerarea organismului.

.In plan psihic, ea asigura cresterea autonomiei, deci reducerea dependentei de altii, sporirea experientei si stimularea cresterii personale.

.Conform conceptiei rogersiene, capacitatile, disponibilitatile umane si tendinta de experimentare a lor (ca potente) sunt inerente fiecarui om.

.Exercitarea capacitatilor reclama un context de relatii umane pozitive, lipsite de amenintare, de sfidare sau indiferenta, favorabil discutiei si ridicarii "eu-lui".

.In astfel de conditii subiectul se amelioreaza de la sine, tendinta de actualizare conducand persoana catre comportamente sanatoase si constructive.

Ca si tendinta de actualizare, notiunea de "eu" joaca un rol de prim ordin in conceptia teoretica a lui Rogers. Una reprezinta ideea principala a teoriei sale asupra terapiei, cealalta axul central al teoriei sale asupra personalitatii.

Notiunea de eu reprezinta ansamblul organizat si fluctuant al perceptiilor subiectului despre sine insusi (trasaturi, caracteristici, atribute, calitati, valori, capacitati, defecte, limite si relatii pe care subiectul le recunoaste ce descriptive pentru sine, pe care le percepe ca dandu-I identitate).

Deci eul, ca parte centrala a unitatii psihice totale a organismului, este subiectul principal al actiunii tendintei de actualizare. Aceasta actioneaza constant si se opune la tot ceea ce compromite eul, fie in sensul diminuarii, fie al devalorizarii sau contradictiei. Totusi eficienta acestei actiuni autoactualizante depinde nu de situatia reala, obiectiva, ci de situatie asa cum o percepe subiectul. Ceea ce conteaza nu este caracterul intrinsec pozitiv al conditiilor (climat uman propice, lipsit de amenintare, acceptare, afectiune), ci perceperea acestor conditii de catre subiect (caci individul percepe lumea prin prisma eu-lui sau: ceea ce se raporteaza la sine iese in relief, este perceput ca atare si tinde sa fie modificat in functie de dorintele, nelinistile subiectului; ceea ce nu se raporteaza la sine are tendinta de a fi perceput mai vag sau neglijat). Asadar caracterul realist ori nerealist al notiunii de eu determina eficacitatea sau esecul tendintei de actualizare.