Psihologia Interogatoriului

Interogarea este una din activităţile principale pe care o realizează anchetatorul penal.Totodată,anume această activitate se prezintă ca un raport interpersonal direct care necesită din plin aplicarea cunoştinţelor psihologice.

Pregătirea anchetatorului pentru realizarea interogării include :

-Analiza informaţiei cu privire la personalitatea celui interogat;

-Formularea întrebărilor care urmează să fie adresate;

-Alegerea metodelor care pot fi utilizate pe parcursul interogării;

-Consultarea specialiştilor din diverse domenii.

In cazul unei persoane agresive ,conflictuale orientate negativ în raport cu ancheta şi cu anchetatorul sunt determinate metode optimale de diminuare a atmosferei de tensiune în relaţiile interpersonale ,de reorientare comportamentală.

Intrebările pe care le adresează anchetatorul celui anchetat trebuie să fie subordonate scopului interogării,clarificînd următoarele momente :

-Motivaţia comportamentului infracţional;

-Cauzele principale ale infracţiunii,modul în care a fost comisă;

-Circumstanţele care au determinat-o;

-Atitudinea celui anchetat faţă de anchetă,anchetator în general conştiinţa lui socială şi de drept.

Pe lîngă întrebările de bază trebuie să fie întocmite un şir de întrebări suplimentare,care ar facilita procesul depistării informaţiei false şi a erorilor.

Procedura interogării cuprinde cîteva etape succesive.La prima se realizează o cercetare prin observare a personalităţii celui interogat:a stării afective,a voinţei,capacităţilor comunicative,inteligenţei,orientărilor.Dacă anchetatorul reuşeşte să realizeze chiar de la prima etapă un contact psihologic cu persoana anchetată, el poate conta şi pe instaurarea unei atmosfere favorabile comunicării. Pe parcursul interogării anchetatorul trebuie să se manifeste ca o persoană atentă, calmă, interesată doar în stabilirea adevărului, binevoitoare, inteligentă, menţinînd poziţia de lider, dar fără a demonstra trufie sau indulgenţă, nepăsare sau conduite prezumtive. Are o mare importanţă etapa relatării libere. Pentru a facilita procesul reconstituirii imaginilor,anchetatorul poate recurge la anumite procedee mnezice : permite căpătarea informaţiei detaliate, recurgerea la asociaţie, comparaţii, formularea unor probleme logice. Pe parcursul relatării libere anchetatorul revede planul întrebărilor, pe care şi la formulat anterior, înregistrează anumite contradicţii în informaţie, prevăzînd metode de controlare a veridicităţii ei, analizează comportamentul persoanei anchetate, descifrînd limbajul nonverbal al gesturilor, mimicii, schimbărilor în aspectul exterior.

Interogatoriul de facto este etapa cînd anchetatorul pune întrebări persoanei anchetate.Nu se permit întrebări cu efect sugestiv,care ar putea influenţa conţinutul răspunsurilor.Întrebările trebuie să fie clare,concise,cerînd un răspuns cert.

Ultima etapă constă în alcătuirea şi semnarea procesului verbal.Un moment important al acestei etape constă în citirea procesului verbal de către persoana interogată.Dacă cel interogat nu posedă bine tehnica citirii,procesul verbal trebuie să fie adus la cunoştinţă de către anchetator.Toate momentele contradictorii trebuie să fie clarificate pînă la semnarea documentului.

Pe parcursul interogării învinuitului se manifestă din plin capacitatea anchetatorului penal de a utiliza cunoştinţele din domeniul psihologiei.De fapt,această activitate poate fi definită ca un dialog,realizarea constructivă a căruia poate să contribuie la soluţionarea corectă a cauzei penale.Particularităţile psihologice ale acestui dialog sunt următoarele :

Conţine adesea germenele conflictului,care nu sa epuizat o dată cu evenimentul infracţiunii şi care rezultă din scopurile diferite ale anchetatorului penal şi ale învinuitului ;

Se realizează în conformitate cu Codul de Procedură Penală,este strict reglementat,atribuindu-i anchetatorului funcţia de dirijor;

Învinuitul resimte emoţional constrîngerea ,fapt care condiţionează o tensionare internă şi care poate duce la acutizarea conflictului;

Rezultatele interogării sunt fixate în procesul verbal,ambele părţi răspunzînd pentru calitate acestuia.

Anumite particularitaţi psihologice ale învinuitului pot influenţa caracterul interogatoriului:

-Atitudinea faţă de cercetare penală şi faţă de anchetator,avînd un caracter pozitiv,poate contribui la crearea unei atmosfere de colaborare reciproc avantajoasă ,avînd unul negativ ,duce la acutizarea conflictului şi la provocarea de dificultăţi pe parcursul interogatoriului;

-Evaluarea informaţiei pe care urmează să o ofere,conştientizarea faptului că acesta va influenţa soarta lui pe viitor;

-Conţinutul intereselor- de a contribui la facilitarea cercetării penale,denotînd astfel dorinţa de a colabora sau de a se împotrivi,de a ascunde informaţia pe care o posedă;

-Încordarea psihică provocată de intenţia de a afla volumul informaţiei de care dispune anchetatorul,orientările lui,de aşi stabili un mod de comportament favorabil situaţiei în care s-a pomenit.