Psihologia personalității

PREZENTAREA MODULULUI . iii

Introducere

Cunoasterea personalitătii a fascinat întotdeauna mintea oamenilor: a-l

întelege pe celălalt înseamnă a putea anticipa comportamentul lui într-o serie

de situatii, a putea să-ti atingi scopurile cu ajutorul lui, iar acest lucru este un

avantaj considerabil în viata socială.

În viata profesională, a lucra cu oamenii este inevitabil, deoarece totul se

face cu oameni, prin oameni, pentru oameni. Mai ales în profesiile în care

relatia interpersonală este însusi continutul muncii, cunostintele despre

personalitate stau la baza tuturor celorlalte competente.

În scoală, activitatea cadrului didactic se bazează pe cunoasterea elevului,

dar în acelasi timp contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalitătii lui,

dezvoltare care constituie finalitatea educatiei.

Competentele unitătii de învătare

După parcurgerea acestei teme, studentii vor fi capabili:

• să definească principalele concepte legate de persoană, personalitate,

comportament, situatie, interactiunea persoană-situatie;

• să exemplifice principalele abordări în psihologia personalitătii si să

argumenteze contributia lor la întelegerea naturii personalitătii;

• să diferentieze nivelurile de explicatie ale personalitătii si utilitatea lor

practică;

• să facă distinctia dintre comportament si trăsătură de personalitate;

• să explice relatia dintre personalitate, comportament si situatie si să

deosebească determinantii interni ai comportamentului de cei externi.

Durata medie de parcurgere a acestei unităti de învătare este de 3 ore.

1.1. NATURA PERSONALITĂłII

Oamenii se aseamănă între ei în multe privinte, care tin de caracteristicile general

– umane, dar fiecare individ este, prin însusirile sale particulare, unic, atât în ceea ce

priveste aspectul său (talie, alură, culoarea pielii si a ochilor, fizionomie) cât si felul lui de

a fi (credinte, atitudini, interese, sentimente, obiceiuri, deprinderi comportamentale).

Fiecare persoană posedă un ansamblu de atribute fizice, psihice si psihosociale

proprii, care sunt, ca natură, comune tuturor oamenilor, dar se manifestă în configuratii

unice si irepetabile, conferind originalitatea personalitătii sale. Chiar dacă există indivizi cu

ereditate identică – cazul gemenilor univitelini – nu putem spune că, la nivel psihologic, ei

sunt identici, că nu există diferente între ei. Cunoasterea tuturor acestor aspecte nu este

numai obiect al cunoasterii stiintifice, ci si o preocupare a majoritătii oamenilor: oricine

este interesat să stie cât mai multe despre sine si despre oameni în general, pentru că

acest gen de cunostinte ne ajută să întelegem mai bine si să anticipăm comportamentul

propriu si pe al celorlalti.

Definirea personalitătii

Folosim adesea cuvintele persoană, personalitate atunci când ne referim la aspectele

psihologice ale fiintei umane. La originea termenilor persoană, personalitate, personal,

personaj se află latinescul “persona” (vezi Tabelul 1.1). În toate limbile contemporane de

origină latină s-au păstrat termenii persoană, personalitate în forme derivate din această

etimologie.

Exemplu: semnificatia termenului personalitate

Cuvântul, preluat de latini din limba etruscă, avea trei acceptii legate de

modul de desfăsurare a pieselor din teatrul antic. Semnificatia actuală a

termenului păstrează aceste trei acceptiuni antice, incluzând ansamblul

însusirilor (fizice, psihice, relationale) care conferă individului unicitate.

Tab. 1.1. Paralelă între acceptiunile antice si moderne ale termenului

“personalitate”

Acceptiune antică Acceptiune modernă

• Masca – actorii jucau cu fata

acoperită de o mască a cărei expresie

emotională era caracteristică pentru

personajul interpretat - se referă la

aparentă si nu la organizarea internă a

personajului.

• Aspectele biologice ale personalitătii,

în mare măsură de natură ereditară:

înfătisarea (forma corpului,

fizionomia), particularitătile fiziologice

care influentează functionarea

personalitătii.

• Personajul ca atare – cu

caracteristicile structurale (organizare

internă) si comportamentale

(manifestare externă, în desfăsurarea

actiunii teatrale), care îl

individualizează în raport cu celelalte

personaje ale piesei.

• Aspectele psihologice – corespund

trăsăturilor temperamentale,

aptitudinale si caracteriale, care

contribuie la individualizarea

manifestărilor comportamentale.

• Rolul - sistemul de interactiuni (relatii)

al personajului cu celelalte personaje

ale piesei.

• Aspectele psihosociale –

multitudinea de statute si roluri pe

care individul si le asumă pe “scena

vietii” si care, prin interactiuni

particularizate, contribuie la unicitatea

persoanei.

Allport (1981) definea personalitatea ca fiind: “organizarea dinamică în cadrul

individului a acelor sisteme psiho-fizice care determină gândirea si comportamentul său

caracteristic” (p. 34). Această definitie indică următoarele aspecte ale personalitătii:

caracterul structurat, organizat al însusirilor individuale, faptul că ea evoluează de-a lungul

timpului, că există o unitate între parte psihică si cea fiziologică si că această structură

determină particularitătile individuale.

Marele dictionar de psihologie Larousse (1993) dă o definitie cuprinzătoare, care

tine cont atât de pozitiile teoretice, cât si de semnificatia acordată în limbajul comun

acestui termen: “caracteristică relativ stabilă a felului de a fi al unei persoane, a modului

de a reactiona în situatiile în care se găseste”, mentionând că, în majoritatea cazurilor,

termenul nu acoperă aspectele cognitive ale conduitei (inteligentă, aptitudini, cunostinte),

ci doar pe cele afective, emotionale, dinamice.

Toate aceste dificultăti par să indice că teoreticienii nu au găsit încă un cadru

conceptual unitar de raportare si de definire a acestei entităti. Acest gen de definitie este

prea general pentru a putea permite o abordare operatională, autentic stiintifică.

Descrierea, măsurarea si explicarea rolului cauzal al personalitătii în raport cu

comportamentul necesită o definire mai clară a ceea ce este si cum se manifestă

personalitatea.