Psihologia Stimulării și Reglării Comportamentului

Mecanismele de stimulare si energizare au dus la aparitia, intrarea în functiune a trei categorii de functii:

* de activare si stimulare;

* de sensibilizare selectiva si imbold;

* de energizare si sustinere.

Aceste mecanisme au purtat numele de sistemul activator de natura strict fiziologica, alcatuit din formatiunea reticulata si o serie de mecanisme psihice(denumite mecanisme intensive- asigura o anumita intensitate a acestora sau mecanisme stimulator(motivatie)-energizante (afectivitate)).

MOTIVATIA CA MECANISM DE STIMULARE A COMPORTAMENTULUI

Conceptul de motivatie-cel mai complex mecanism psihic.

DIFICULTATI DE DEFINIRE A MOTIVATIEI

1. Prima dificultate a fost generata de termenul utilizat pentru denumirea acestor mecanisme motivationale. Termenul „motivatie” provine din latinescul „move”sau „movere”= a misca, a pune în miscare. Rezulta ca motivatia este orice forta, indiferent de natura ei care pune în miscare organismul, activitatea pe care o desfasoara.

LIMITA – extinderea nepermisa a termenului de motivatie.

2. În domeniul acestor mecanisme au fost folositi multi termeni într-o maniera nediscriminativa, cum ar fi impuls, tendinta, pulsiune, precum si o serie de alti termeni împrumutati din fizica: forta, tensiune, vector, etc.. Daca termenii ar fi fost adaptati si utilizati într-o maniera corecta nu ar fi fost nici o problema, dar ei au fost utilizati într-o maniera nediscriminativa.

3. Existenta foarte multor conceptii, perspective care au fost utilizate în definirea, cercetarea motivatiei. Aceasta a fost studiata dupa modelul darwinist al evolutiei speciilor, interpretata dupa modelul fizic al descarcarii de energie, dupa o serie de modele care recurgeau la substitutia motivatiei cu o serie de fenomene, procese psihice(comportamente anticipate).

Pentru Freud motivatia consta în stimularea si descarcarea de energie. Behavioristii considerau motivatia ca o reactie învatata asociata unui stimul ca urmare a repetarii asocierii.

Aceste dificultati au creat o situatie neplacuta. Nuttin a scris o carte despre teoriile motivatiei, în care arata ca notiunea de motivatie este o notiune superflua, o notiune confuza, ba chiar foarte confuza. Aceste dificultati au constituit un imbold pe directia unor realizari ale unor delimitari conceptuale pentru a se ajunge la puncte de vedere mai bine conturate.

DELIMITARI CONCEPTUALE

1. Motivatie si motiv(termeni corelativi, utilizati în maniere diferite)

Conceptul de motivatie a fost lansat în literatura psihologica în 1930 de catre E. Dichter, care considera ca motivatia constituie cauza reala a comportamentului uman. Motivatia functioneaza la diferite nivele: superficiale si inconstiente(stimuleaza si impulsioneaza).

Conceptul de motiv a fost utilizat cu mult înainte de 1930. Motivul era considerat un fenomen de natura psihica, care reactualiza si transpunea în plan subiectiv starile de motivatie ale organismului. El a fost vazut ca un mobil care declansa activitatea, directiona si dinamiza conduita umana. Cu timpul el a fost integrat si corelat. Termenii au fost utilizati unul în locul altuia, de unde rezulta ca este necesara o delimitare mai clara a acestora dupa sfera si continut.

Motivatia este un termen cu o sfera foarte larga, în interiorul ei fiind incluse fenomenele motivationale, foarte diferite între ele.

Unii autori sustineau ca toate formele motivatiei nu sunt decât motive, de unde rezulta ca motivatia este notiunea de „umbrela” ce ascunde o serie de motive.

Alti autori diferentiaza motivul de celelalte forme motivationale. Motivatia apare ca un ansamblu de forme si structuri motivationale(trebuinte, interese, etc.), dar care include si motivele, de sine statatoare. Motivul este parte a întregului motivatie.

S-au conturat 3 pozitii:

1) considera motivul integrat în motivatie si subordonat acesteia(Cosmovici - ansamblul motivelor);

2) considera motivatia ca proces de actualizare a motivelor(Frölich definea motivatia ca procesul de actualizare a motivelor si de traducere a lor în conduita);

3) integreaza cele doua acceptiuni. P.P.Neveanu(1977) spunea ca motivatia desemneaza pe de o parte totalitatea motivelor, iar pe de alta parte însusi procesul motivarii în contextul interactiunilor si interdependentelor dintre personalitate si ambianta umanizata. Motivatia integreaza în sine motivele dându-le valoare si asigura actualizarea si realizarea lor în practica.

Piaget – motivatia este o structura structuranta.

Zlate – motivatia este si un proces dinamizant. Ea opereaza permanente organizari si ierarhizari dar si actualizari procesuale ale acestora cu efecte dinamizante.

Termenul de motivatie s-a impus în majoritatea cartilor.

Motivatia poate sa constituie o forta psihica pusa în slujba existentei umane cu efecte benefice sau cu efecte negative.

ACCEPTIUNILE MOTIVATIEI

Unii prefera sa se ghideze dupa extensia conceptului respectiv, si recurg la un termen larg si definitii mai restrânse.

* Roger Muchielli a dat 2 definitii ale motivatiei. În sens larg, motivatia este tot ceea ce incita sau dispune un individ de a avea un anumit tip de comportamente sau de a lua un anumit tip de decizii în anumite situatii. Se intuieste:

1) functia excitatoare si declansatoare;

2) caracterul situational al motivatiei;

3) caracterul procesual al motivatiei – trecerea de la o stare la alta.

Ceea ce exista anterior actiunii unui stimul, o serie de tensiuni latente nu devin motivatii decât daca sunt actualizate. Rezulta ca mutatia de la manifest la act se datoreaza motivatiei.

Limite: furnizeaza putine informatii cu privire la natura motivatiei, caracterul structural al motivatiei, continutul acesteia, geneza motivatiei.

* M. Zlate propune 3 acceptiuni ale motivatiei:

1. STRUCTURALA – motivatia este un ansamblu de stimuli interni care dinamizeaza, directioneaza, determina conduitele si comportamentele individului.

Rosca – motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt înnascute sau dobândite, constiente sau neconstiente, simple trebuinte fizice sau idealuri abstracte. Aceasta acceptiune atrage atentia asupra unei categorii aparte de stimuli si anume cei interni.

Michotte – motivatia este o cauza interna, un fenomen de natura subiectiva, psihologica care are valenta determinativa, propulsativa. Functia: realizarea unor actiuni de apropiere sau de evitare, respingere a unor stimuli externi.