Extras din curs
Fie o funcţie reală f : [a,b]→R, cunoscută numai într-un număr limitat de puncte numite noduri, (ansamblul acestora constituind suportul interpolării): x1,x2,…,xn prin valorile f(x1),f(x2),…,f(xn).
Vom aproxima comportarea funcţiei în afara acestor puncte printr-un polinom generalizat de interpolare, de forma:
Pn(x)=a1u1(x)+a2u2(x)+…+anun(x)
în care funcţiile liniar independente
u1(x),u2(x),…,un(x)
sunt cunoscute şi constituie baza interpolării.
Aceasta poate fi formată din funcţii simple: polinoame, funcţii trigonometrice, exponenţiale, etc.
Determinarea polinomului generalizat de interpolare (i.e. a coeficienţilor ) se face, impunând ca pe suportul interpolării polinomul de interpolare să coincidă cu funcţia f.
Pn(xi)=f(xi), i=1:n condiţii de interpolare
Condiţiile de interpolare conduc la sistemul de ecuaţii liniare
Acesta are determinant Vandermonde, care este nenul dacă punctele sunt distincte, caz în care sistemul este compatibil determinat, cu soluţie unică, ceeace implică un polinom de interpolare unic.
function a=coefLagr(x,y)
% calcul coeficienti polinom Lagrange
x = x(:);
n = length(x); % grad polinom n-1
V = ones(n,n);
for j=2:n
V(:,j) = V(:,j-1).* x;
end;
a = V y;
Alte forme ale polinomului de interpolare Lagrange
Preview document
Conținut arhivă zip
- Interpolare.pdf