Metode Calitative în Sociologie

Cantitativ si calitativ in stiintele socio-umane

In stiintele socio-umane se intalnesc o serie de dihotomii, insa una care se discuta cu o frecventa mare este cea dintre cercetarile de tip cantitativ si cele de tip calitativ.In timp, in limbajul stiintelor sociale, termenii calitativ si cantitativ au trecut la o intelegere spre o sfera mult mai larga decat in acceptiunea lor initiala, ajungandu-se in final la constituirea a doua mari paradigme.Intr-un camp al ideilor foarte vast, asa cum este cel al stiinelor socio-umane, racordarea sociologilor cercetatori la una sau alta dintre cele doua paradigme, a fost mai mult decat fireasca, unii afirmand in mod deschis superioritatea sau inferioritatea unei paradigme in raport cu alta.Pe de lata parte, multi sociologi au vazut intre cele 2, numeroase complementaritati si inferente, insistandu-se asupra faptului ca sociologia trebuie sa utilizeze concomitent ambele metode.Adeptii acestei idei mentioneaza ca nu exista o realitate sociala numai calitativa sau numai cantitativa.Deci, cele doau metode se presupun reciproc.Ideea de a cuantifica unele dintre metodele sociologice(de a introduce masurarea ) a fost benefica si va continua sa ramana asa daca se vor respecta 2 conditii:

1. a nu se parasi metodele calitative

2. aplicarea metodelor cantitative sa aiba loc atunci cand se obtin date reale si nu doar formale.Acest rationament este argumentat prin faptul ca, o corelatie sau un calcul de covarianta nu asigura prin ele insele adevarul sociologic, ci numai in masura in care faptele cuprinse in ele sunt reale.

Ca orientare metodologica, abordarea cantitativa se plaseaza pe pozitia pozitivismului, care este modelul de cercetare in stiintele naturii.Chiar Compte ofera termenului de sociologie alternativa lingvistica de fizica sociala, militand pentru trecerea studiului societatii sub semnul studiilor pozitive(al stiintelor exacte).El propune deci studiul faptelor sociale cu ajutorul unor metode identice sau analoage celor din stiintele naturii, facandu-se astfel trecerea de la speculatia despre om si societate la cercetarea efectiva.Pe de lata parte au existat voci care s-au opus unei astfel de abordari, insistand pe deosebirea dintre stiintele naturii si cele ale culturii si spiritului.Dintre cei care sustin aceasta ideea il amintim pe Dilthey W.El a motivat aceasta deosebire prin aceea ca, socio-culturalul si istoricul sunt produsul subiectivitatii umane, al motivatiilor si intentiilor umane.De aceea, cunoasterea socio-umanului nu se poate face din exterior, obiectiv, ci doar pe baza subiectivitatii umane.Aceasta subiectivitate sta in spatele faptelor si proceselor care compun realitatea sociala.Astfel apare opozitia dintre comprehensiune si explicatie.

In cadrul explicatiei, plasata pe pozitia pozitivismului, a abordarii cantitative se lucreaza cu scheme cauzale, metode statistice care determina influentele unor fenomene asupra altora.Aici se iau deci in considerare variabilele independente si cele dependente.

In cazul comprehensiunii, plasata pe pozitia fenomenologica a abordarii calitative se mizeaza pe subiectivitatea umana, facandu-se apel la intuitie si empatie.

Multi autori din literatura de specialitate au realizat adevarate tablouri comparative intre cercetarea calitativa si cea cantitativa.De aici rezulta o serie de asemanari si deosebiri intre cele 2 tipuri de metode.

Diferente dintre abordarea calitativa si cea cantitativa:

1. Cercetarea cantitativa este plasata epistemologic pe pozitia pozitivismului , a explicatiei, pe cand cea calitativa sunt plasate pe pozitia fenomenologico-comprehensiva.(Fenomenoloia este curentul filosofic care studiaza fenomenele constiintei, ale sufletului prin prisma orientarii si continutului lor, facand abstractie de omul real, activitatea lui psihica si mediul social).Deci, cercetarea cantitativa este asemanata cu cea din stiintele naturii, pe cand cea calitativa dispune de o abordare etnologica.

2. In cercetarea cantitativa cuvintele cheie sunt cele de control, intindere(ex:macrosocial, global-formal), pe cand in cea calitativa aceste cuvinte sunt comprehensiune-profunzime(ex:microsocial, local, contextual)

3. Cercetarea cantitativa este preocupata de obiectivitate si generalizare, in timp ce, in cea calitativa aceste chestiuni trec pe plan secundar

4. Cercetarea cantitativa este dominata de logica verificarii, iar cea calitativa de logica descoperirii

5. In cercetarea cantitativa exista un interes pentru stabilirea de relatii cauzale, corelatii, iar in cea calitativa exista un interes pentru stabilirea unei cauzalitati locale