Structura unui proiect metodologic de cercetare socială

Geneza proiectului metodologic

Analiza orientarilor metodologice din sociologie a condus la distingerea a doua strategii de cercetare sociala: “obiectiva” si “interpretativa”.

Ambele orientari isi propun formularea unei metodologii care sa duca la afirmarea sociologiei ca stiinta, totusi optiunile lor sunt divergente.

Sociologul, cunoscator al practicilor metodologice “obiective” si al celor interpretative, se confrunta cu mai multe deschideri optionale: pozitivare (cantitativa) sau interpretare (calitativa) a datelor; individualism sau holism metodologic.

Deschideri optionale

Sociologia ca filosofie sau stiinta sociala

Eliminarea generalitatilor sau conceptelor filosofice generale si studiul pozitiv al faptelor sociale sunt cele doua conditii principale ale trecerii de la stadiul prestiintific al sociologiei la dezvoltarea sa stiintifica propriu-zisa. In opera lui Durkheim si in cercetarile care au urmat sociologia s-a aflat intr-o situatie ambigua in privinta relatiei cu filosofia.

Sociologii din perioada recenta s-au orientat cu precadere catre dezvoltarea sociologiei ca stiinta sociala ceea ce presupune dezvoltarea unei metodologii stiintifice proprii de studiere a socialului.

Demersul “obiectiv” de cercetare sociala, ce consta in utilizarea de tehnici statistice sau de alta natura pentru validarea ipotezelor sau rezultatelor empirice, aspira la desprinderea sociologiei de filosofie si dezvoltarea ei ca stiinta.

Individualism sau holism metodologic

Individualismul metodologic este un principiu al cercetarii sociale care stipuleaza ca faptele, fenomenele, procesele sociale trebuie sa fie explicate in termenii datelor despre persoanele umane individuale. Actorii individuali implicati in situatii interactionale sunt “atomii” logici ai analizei sociologice, referintele oricarei cercetari sociale.

Presupozitiile cercetarilor orientate de principiul individualismului metodologic ar fi urmatoarele:

- Constituentii primari ai lumii sociale sunt persoanele individuale;

- Indivizii se manifesta prin actiuni si interactiuni sociale;

- Actiunile sunt purtatoare de semnificatii iar in interactiuni au loc negocieri intre indivizi privind schimburile de semnificatii pentru a ajunge la statuarea si urmarea unor reguli sau norme;

- Actiunile individuale sunt mai mult sau mai putin conformecu dispozitiile (motivele, asteptarile,anticiparile si intelegerea particulara a situatiilor sociale);

- Situatiile sociale complexe rezulta dintro configurare a indivizilor, a dispozitiilorlor, a interactiunilor, negocierilor si regulilor instituite si se constituie in anumite conditii de mediu social;

- Fenomele sociale transindividuale, organizarea institutionala a societatii nu pot fi explicate decat dupa ce am ajuns la o intelegere, descriere, explicare a fenomenelor sociale generate individual.

Principiul individualismului metodologic a fost formulat in mod detaliat mai intai de catre Max Weber si apoi reluat de toti reprezentantii sociologiei interpretative.

Individualismul metodologic considera necesara nu numai analiza persoanelor umane singulare ci si a situatiilor sau a interrelatiilor dintre indivizi. Este greu de inteles cum pot fi descrise situatiile sau interrelatiile fara a cunoaste integralitatea sau totalitatea integratoare.

Holismul metodologic este un alt principiu al practicii de cercetare care o orienteaza catre investigarea si analiza sistemelor sau structurilor sociale, adica ale totalitatilor care dispun de proprietati de integralitate ireductibile la componentele lor.

Chiar daca orice intreg social este compus din actori individuali, proprietatile sale sunt specifice si se rasfrang asupra persoanelor umane conferindu-le acestora acele caracteristice care n-ar putea fi detectate prin simpla lor considerare individuala. Functionarea globala a socialului nu poate fi redusa la actiunile indivizilor componenti, desi se realizeaza prin acestea.