Romii - Scurt Istoric

„Ţigan” ar reprezenta după unii autori, o corupere a etnonimului „cingar”, care desemna o ipotetică populaţie indo-arică. După alţii, ar avea sensul de „păgân”, „de neatins”.(apud. Vasile, Ionescu, 2003, Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor romi, p.22)

a. 1385- 1856. De la Rob, la Cetăţean

Atestaţi documentar ca robi domneşti, boiereşti sau mănăstireşti, romii au fost supuşi, prin robie, unui fenomen de segregare instituţionalizată. După legile ţării, romii făceau parte din sfera lucrurilor nemişcătoare, schimbaţi, vânduţi sau dăruiţi, servind ca unitate de schimb, privaţi de orice drepturi şi îndatoriri.

Printre priorităţile mişcării de idei din acea vreme se afla şi abolirea sclaviei, dominată de nevoia asigurării efective a drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti, proclamate în 1789.

Într-un memoriu publicat la Iaşi în 1841, elveţianul Guggsberg atrage atenţia că „robia prezintă cea mai mare ruşine pentru ţară, pata cea mai neagră în faţa străinilor ( ).” (apud. Vasile, Ionescu, 2003, Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor romi, p.22)

b. 1856- 1942. De la Dezrobire la Deportare

Chiar dacă robia a fost desfiinţată, reformele guvernelor care au urmat nu au avut în vedere şi integrarea politico-economică a rromilor. Nefiind inclusă în reforma agrară a domnitorului Al. I. Cuza, o parte a populaţiei de romi a migrat sau a fost transferată în mahalalele urbane, pentru prestarea de munci manufacturiere, servicii publice etc. Astfel, decalajul socio-cultural dintre populaţia majoritară şi romi i-a transformat pe aceştia din urmă din „emancipaţi” într-un grup marginalizat, ceea ce a dus la recăderea lor în statutul şi rolul anterior.

c. 1942- 1944. Deportarea romilor în Transnistria

„Premisele de sinteză a similarităţii şi diferenţei cu cultura dominantă, propuse de asociaţiile romilor actuale şi astăzi, au fost blocate de ascensiunea fascismului şi de interzicerea oricărei reprezentări etnice.( ) Încă din noiembrie 1940, Ministerul de Interne, la recomandarea Ministerului Sănătăţii, interzisese deplasarea romilor „nomazi”pe motivul că transmit tifos” (Ionescu, Vasile, 2003, Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor romi, p.27). Un decret regal din 1942, desemna criteriile de deportare prin Legiunile de Jandarmi şi Poliţie ale Ministerului de Interne. La 11 august 1942 se ştia că 84% dintre romi ajunseseră în Transnistria.(apud. Vasile, Ionescu, 2003, Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor romi, p.27).

d. 1945-1989. Eşecul integrării. Cetăţeanul de „categoria a 2-a”

În 1983, potrivit ideii de „reglaj social”, Raportul de evaluare al Programului PCR Integrarea ţiganilor , cuprindea o Platformă măsuri cu privire la încadarea în muncă şi integrarea socială a ţiganilor, ce propunea următoarele măsuri:

- Înregistrarea pentru sedentarizare a populaţiei ţigăneşti;

- Încadrarea în muncă;

- Condiţii de locuit;

- Starea de sănătate; asistenţa socială;

- Domeniul cultural şi educaţional;

- Probleme organizatorice;

Rezultatele programului a fost rezumat în două recensăminte ale Ministerului de Interne, potrivit cărora, în 1977, trăiau în România 1 800 000 de romi, iar în 1983, 2 300 000. După această perioadă, într-un cadru general al politicilor represive faţă de minorităţi („indiferent de naţionalitate”), romii dispar chiar şi ca entitate subânţeleasă (apud. Ionescu, Vasile, 2003, Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor romi, p.31).

e. Romii azi

Momentan, schimbarea socială prin îmbunătăţirea „culturii materiale”(combaterea sărăciei romilor) în contextul socio-economic actual al României, reprezintă un ideal al viitorului, în opinia lui Vasile Ionescu. Tot în viziunea acestuia, „actorii sociali angrenaţi trebuie să se axeze pe programe de combatere a discriminării, pornind de la potenţialul de schimbare” (2003, Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor romi, p.34).

Cercetările realizate în ultimii 15 ani indică o înrătutăţire a calităţii vieţii populaţiilor de romi din România. Dacă privim situația romilor din punct de vedere economic, se poate spune că sunt populaţia cea mai săracă din ţară. Informațiile puse la dispoziţie de Comisia Română Antisărăcie arată că mai mult de jumătate din populația romă trăieşte în sărăcie severă, în timp ce 9% din populația românească trăieşte în aceleaşi condiţii. Lipsa de educaţie blochează accesul romilor la piaţa muncii, şi astfel ei nu pot ieşi din sărăcie, deoarece se ştie că membrii acestui grup etnic sunt în medie mai puţin educaţi decât majoritatea, iar participarea copiilor la sistemul de educaţie formală este mai mică decât cea a românilor sau a altor grupuri etnice. Discriminarea este un alt factor ce contribuie la sărăcia romilor şi care le-a împiedicat integrarea pe piaţa muncii şi chiar unele studii evidenţiază refuzul angajatorilor de a oferi locuri de muncă romilor. Discriminarea se poate observa şi în cazul serviciilor medicale, în şcoli sau în asigurarea ajutorului social.