Indicatori Statistici

3.1. NOŢIUNEA DE INDICATOR STATISTIC. TIPURI DE

INDICATORI

Surprinderea variabilităţii din forma de manifestare a fenomenelor

de masă, necesită elaborarea de către statistică a unor metodologii şi tehnici

de rafinare, transformare şi aplicare a unor operaţii speciale de calcul pentru

obţinerea unor determinări cantitativ-numerice denumite generic indicatori

statistici.

Indicatorul statistic, în forma sa generală, este expresia numerică a

manifestărilor unor fenomene, procese, activităţi sau categorii economice şi

sociale, delimitate în timp, spaţiu şi structură organizatorică. Pentru cunoaşterea

fenomenelor de masă, indicatorii statistici îndeplinesc mai multe funcţii şi

anume: de măsurare; de comparare; de analiză sau sinteză; de estimare; de

verificare a ipotezelor şi/sau de testare a semnificaţiei parametrilor

utilizaţi.

Simpla enumerare a principalelor funcţii ale indicatorilor statistici

pune în evidenţă o multitudine de aspecte care trebuie avute în vedere la

elaborarea şi folosirea acestora în analiză; inclusiv stabilirea condiţiilor şi

limitelor în care pot fi utilizaţi indicatorii statistici în raport cu conţinutul

specific al fenomenelor, al surselor de informaţie de care se dispune, cu

scopul cercetării.

După etapa în care apar în procesul cercetării statistice, după

rafinarea datelor, indicatorii statistici sunt primari şi derivaţi.

Indicatorii primari se obţin în procesul prelucrării primare prin operaţii

de centralizare/agragare etc. a datelor, care provin dintr-o observare totală sau

parţială.

Indicatorii derivaţi se obţin prin comparări, abstractizări, generalizări

şi sintetizări, operaţii aplicate mărimilor absolute sau relative ale indicatorilor

primari. Indicatorii derivaţi au rolul de a pune în evidenţă aspecte calitative ale

fenomenelor analizate întrucât: exprimă relaţia dintre părţile colectivităţii,

dintre diferite caracteristici; legăturile de interdependenţă dintre

fenomene sau valorile tipice, care se formează în mod obiectiv; contribuţia

diferiţilor factori de influenţă la variaţiile unui fenomen complex etc.

Indicatorii statistici derivaţi, în mod frecvent se obţin prin comparaţii, dar şi

prin alte metode de calcul prezentate pe parcursul lucrării.

74 Statistică generală

Comparaţiile dintre date (propuse comparabile) pot fi efectuate prin

diferenţă sau prin raportare. În urma comaprării prin diferenţă a datelor care

se referă la unităţi de timp diferite, unităţi teritoriale diferite, părţi diferite

din colectivitate, se obţine indicatorul derivat modificare absolută sau

diferenţă absolută. Acest indicator semnifică ori creşterea ori reducerea

absolută (economia sau pierderea absolută).

Indicatorii statistici derivaţi care se obţin în urma comparării prin

raportare se numesc mărimi relative sau simplu, indicatori relativi.

3.2. INDICATORI RELATIVI

O primă etapă în trecerea de la mărimile absolute primare

(înregistrate) la indicatorii derivaţi (de la concret la abstract) îl reprezintă

calculul şi analiza indicatorilor relativi. Prin definiţie, o mărime relativă

exprimă numeric proporţiile indicatorului primar în raport cu indicatorul

primar bază de raportare (bază de comparaţie).

Semnificaţia reală a conţinutului mărimilor relative calculate este

asigurată numai dacă: între termenii comparaţi există o corespondenţă

logică, de condiţionare sau de cauzalitate; este asigurată

comparabilitatea datelor din punctul de vedere al conţinutului, sferei de

cuprindere, metodologia de calcul, unităţilor de măsură, surselor de

informaţii etc.; baza de comparaţie (de raportare) este reprezentativă în

timp, în spaţiu sau în structură organizatorică. Mărimile relative se

exprimă fie în unităţi de măsură concrete, fie în coeficienţi, în procente,

promile etc.

În funcţie de scopul analizei, a direcţiei în care se efectuează

compararea, mărimile relative sunt: de structură; de intensitate; de

dinamică; de coordonare şi ale planului. Asigurarea compatibilităţii

datelor este o cerinţă esenţială care trebuie satisfăcută înaintea calculării

acestor mărimi relative.

Mărimile relative de structură se mai numesc ponderi sau greutăţi

şi sunt utilizate pentru analiza structurii diferitelor colectivităţi statistice.

Ele exprimând raportul părţilor faţă de întreg, oferă informaţii despre

structurile calitativ distincte ale populaţiei statistice. Deci, mărimile relative

de structură se calculează după una din relaţiile următoare:

- pentru frecvenţe:

Unde: fi = frecvenţe relative; ni = numărul de unităţi din grupa i

(frecvenţă absolută a grupei i);